Ana Maria și Irina împart nu numai povestea „musicalului perfect”, după cum a fost numită producția care s-a jucat prima dată pe Broadway în 1956, dar și pe cea a Elizei Doolittle, o tânără florăreasă al cărei destin se schimbă după o întâlnire cu profesorul Higgins.
Cele două interprete ale Elizei spun că aceste zile sunt foarte pline pentru ele, dar că, pe lângă multă muncă, și emoțiile își fac simțită prezența la apropierea seriei de spectacole din 21, 22, 23 și 24 martie. „Ne despart mai puțin de câteva zile până la primul spectacol și cu toții simțim ticăitul ceasului. Au început inevitabil emoțiile primei întâlniri cu publicul, dar este o perioadă frumoasă, în care muncim foarte mult. Petrecem cam 8 ore pe zi repetând și facem câte 2 șnururi pe zi. Vor fi multe momente de efort fizic susținut în timpul spectacolului”, spune Irina. Ea dezvăluie câteva detalii tehnice din construcția spectacolului și a decorului, care reprezintă o adevărată provocare. „În sine, spectacolul e plin de întâmplări haioase, dar și periculoase, dacă ne gândim la dificultatea coregrafiei, a prizelor de prindere cu balerinii sau la plimbările în sus și în jos pe schelele interne ale decorului, adică structura casei profesorului Higgins”spune Irina.
Ana Maria Georgescu spune că orele de repetiții s-au intensificat, atât ca durată, cât și din punct de vedere al conținutului pentru că, în acest moment, artiștii repetă spectactolul cap – coadă. „Fie că stăm patru, opt sau mai multe ore în sală, nu trece nicio zi fără să nu repetăm pentru că My Fair Lady este un spectacolul care îți cere foarte mult. De exemplu, personajele principale sunt prezente pe scenă mai mult de 80% din spectacol, care durează cel puțin 3 ore. Partea cea mai frumoasă este că dezvoltăm acum foarte multe nuanțe și o descopăr altfel pe Eliza, comparativ cu trei ani în urmă. Iar regizorul Răzvan Ioan Dincă este un maestru la acest capitol, are o adevărată pasiune pentru simboluri. Astfel, veți vedea că nimic din ce se întâmplă pe scenă nu este întâmplător. Nicio mișcare, niciun cuvânt… Fiecare obiect pe care îl ținem în mână transmite un mesaj”, adaugă Ana Maria.
Citește și