ComenteazăProvenind dintr-o familie de actori, tatăl Dem Rădulescu și mama – Adriana Șchiopu, era mai mult decât firesc ca Irina să urmeze același drum. Deși a urcat pe scena teatrului încă din 2008, debutul într-un lungmetraj l-a făcut abia anul acesta, cu filmul „Urma”, unde deține rolul principal. Ca mulți alți colegi de-ai ei, Irina are un obiect norocos pe care îl strânge la piept înainte de a urca pe scenă.
„Am o cruce adusă de tata din Israel și are valoare sentimentală. E talismanul meu. Se află în trusa mea de machiaj de la teatru. Am fost fata lui tata, da. Am avut o relație specială. Despre băieți nu am apucat să vorbim, dar cu puțin înainte să moară apucasem să-i spun mamei că mi-ar plăcea să fiu actriță. Dar a fost ceva așa în treacăt, o vorbă aruncată. Mama pesemne că i-a povestit și atunci el a simțit nevoia să-mi zică, să avem o discuție mai serioasă. Știu că el a vorbit foarte mult și eu eram puțin mirată pentru că oricum mai era foarte multă vreme până când să dau eu examen la teatru. Dar el a simțit nevoia să spună ce avea de spus atunci și ideea generală era ca întotdeauna să caut simplitatea și adevărul. El era flamboaiant și avea un umor desăvârșit, dar în sinea lui era simplu și adevărat. În tot ce făcea”, ne-a declarat Irina, la „Interviurile Libertatea”.
Nu a trăit niciodată în umbra părinților
Chiar dacă lucrează în branșă cu mama ei, o actriță extrem de talentată și poartă numele de Rădulescu, Irina nu a simțit niciodată presiunea originilor. Ce-i drept, atât Dem Rădulescu, cât și Adriana Șchiopu au avut grijă să-i ofere o educație aleasă: „Părinții mei au avut această calitate de a fi echilibrați. Adică de a găsi calea de mijloc. Mi-au oferit o educație multilaterală, astfel încât eu să mă duc către ceva mai serios… Nu că actoria nu e o meserie serioasă, e un fel de a zice. În momentul în care m-am decis să devin actriță am avut susținerea necesară. Cred că niciun părinte responsabil nu-i spune copilului: „Fă-te, mamă, actor” că mergi la sigur, dar dacă copilul simte o chemare, atunci trebuie să-l susții că, până la urmă, de aceea e copilul tău și de-aia ești părinte”, ne-a spus Irina. Chiar dacă, în timpul facultății, unii colegi au chicotit și au pus reușitele ei pe seama numelui, Irina nu a pus niciodată la suflet acest gen de răutăți:
„Nu am simțit vreo presiune, dar a fost meritul alor mei pentru că, de mică, m-au tratat ca pe un individ liber, cu talentele lui, cu calitățile lui. Știam că intru într-o lume unde ei sunt cunoscuți și au avut interacțiuni puternice, dar am luat lucrurile ca atare. Nu am vrut să mă încarc cu lucruri inutile și să iau ca atare toate aspectele vieții”.
FOTO: Vlad Chirea