Personalitate a culturii populare românești, Irina Loghin s-a născut într-o familie numeroasă, cu șase frați, și a învățat de mică ce înseamnă să muncești.
În interviul oferit pentru „Rețeaua de idoli”, Irina Loghin vorbește cu sinceritate despre ce înseamnă o viață în ochii publicului, decizii care i-au marcat existența, maternitate sau intrarea în politică și, printre altele, consistenta întoarcere în timp înseamnă și revenirea în epoca celor 15 Revelioane petrecute obligatoriu cu familia Ceaușescu.
„Mama nu m-a lăudat niciodată, tata simțeam că se bucură. Nu mi-a spus niciodată – Uite, te-am văzut la TV!… Era foarte cochetă, fusese regina balului de la noi din comună cu un costum popular lucrat chiar de ea.
Avea o bentiță din catifea verde pe frunte… Erau foarte dibace femeile care țeseau și acum am țesături. Ne-a învățat și pe noi să țesem, ca să avem zestre de măritat”, a povestit Irina Loghin la „Rețeaua de idoli”.
Artista a ajuns la vârstă de 81 de ani și, în ciuda timpul, se mândrește cu felul în care arată și cu genele bune moștenite.
Irina Loghin a povestit și despre momentul în care și-a dat seama că era altfel decât familia ei.
„Din clasele primare. Eram născuți la interval de 2 ani. Nu aveam toți încălțăminte, aveam galoși cu ciorapi de lână pe care îi croșetam de la acea vârstă fragedă. Așteptam să vină surorile mele de la școală să îmi dea încălțămintea.
A fost greu, dar atunci credeam că este foarte normal. Am început să cânt la școală… știam de la tata. Învățătoarea și-a dat seama și am devenit solista clasei și dirijam și alte clase mai mici.
După ce am terminat liceul, am lucrat la un laborator, într-o fabrică de sticlă, apoi am fost la Școala Populară de Artă.
La fabrica de sticlă, la 20 de ani, aveam echipă de dansuri și am mers în turneu în Bulgaria. Instructoarea de dansuri era soacra lui Besoiu.
Între timp, am aflat că se dă concurs la ansamblul Ciocârlia, din București, din ziarul Informația”, a mai adăugat Irina Loghin.