ComenteazăAceasta este a doua etapă a fricii, una dureroasă. O voce metalică de robot răspunde în locul glasului pe care-l aştepţi. Nu mai ştii nimic. Nici tehnologia de ultimă generaţie nu mai funcţionează acolo. Abia atunci intru cu adevărat în perioada în care rămân, şi eu, fără aer. Alpiniştii numesc zona de peste 7.000 m zona morţii. O simt şi eu, de acasă. Încremeneşti, până când, în sfârşit, sună telefonul”, a explicat Irina Păcurariu.
„A găsit un loc chiar mai îndepărtat decât Himalaya, în China, munţii Kun Lun. Luna trecută s-a întors. Alături de Cristi Gruia, au cucerit vârfuri de peste 7.000 m, dar în ultima vreme, parcă scopul lui ar fi mai degrabă explorarea, decât alpinismul propriu-zis. Este o mare doză de curaj în ceea ce face, mai ales că, aducând un tribut sportului, explorării, un omagiu suprem muntelui, el nu merge cu şerpaşi, cu ghizi, cu niciun ajutor. Au fost singurii care au participat la expediţie fără însoţitori. Nu spun că alpiniştii care se folosesc de ghizi nu ar fi temerari, spun doar că el nu o face.
Mai este un motiv: chiar şi alpinismul şi explorarea au devenit sclavii vremurilor şi au căpătat o aură comercială. Ticu detestă acest lucru şi de aceea fuge în locuri în care comerţul încă nu a pus piciorul, aşa îi place lui să se pună astfel la încercare. A fost greu, vreme potrivnică, condiţii politice complicate, avalanşe – de care am aflat abia când a ajuns acasă…
Îi tot spun de ceva vreme că ar fi momentul să se aşeze şi să scrie cărţile acelea despre aventurile lui, cărţi care sunt de atâta timp în aşteptare. Acum e concentrat pe un alt proiect, „Muzeul Munţilor” se numeşte, pe care încearcă să-l inaugureze la un sfert de veac de când a cucerit Everestul. Iar când Ticu are câte un proiect, e atât de concentrat, că numai luat cu forţa în vacanţă se mai poate rupe”, a mai spus Irina Păcurariu despre partenerul ei de viață.