Regizat de același Muschietti și
scris de același Gary Dauberman, „It: Capitolul 2” povestește cea de-a doua
jumătate a romanului-mamut semnat de Stephen King.
Revenim în orășelul fictiv Derry, la 27 de ani după ce copiii din „Clubul Rataților” l-au învins pe maleficul clovn Pennywise (Bill Skarsgård). Deși victoria părea definitivă, se pare că monstrul doar s-a refugiat într-un soi de hibernare, iar acum își ascute colții pentru un nou maraton de canibalism.
Ajunși la maturitate, cei șapte aventurieri
se văd nevoiți să revină în blestematul oraș natal pentru a-și încheia
socotelile cu devoratorul de copii, înainte ca acesta să se hrănească din nou.
Frica dă gust mâncării
De ce e tocănița de copii
mâncarea lui preferată? Pentru că micuții sunt mai fricoși decât adulții, iar creatura
are abilitatea de a se metamorfoza în oricare dintre temerile lor, indiferent
că vorbim despre păianejni gigantici sau despre mumii. În plus, cu cât e prada
mai îngrozită, cu atât îi e carnea mai gustoasă, chipurile.
Nu ne rămâne decât să-i încurajăm
pe protagoniștii jucați de Jessica Chastain, James McAvoy, Bill Hader, Isaiah
Mustafa, Jay Ryan, James Ransone și Andy Bean. Reuniți după 27 de ani, timp în
care nu au păstrat deloc legătura, aceștia trebuie să redevină o gașcă unită
pentru a avea vreo șansă în fața înfiorătorului Pennywise.
Copii în corpuri de adulți
Pentru ca filmul să funcționeze,
trebuia neapărat să reproducă chimia magică dintre „Ratați”, care a fost
punctul forte al primului capitol. Puștii interacționau natural, jucăuș și vulgar,
ca un grup real de amici care-și exprimă afecțiunea prin înjurături reciproce.
Păreau apropiați și în viața reală, nu doar pe marele ecran, iar înlocuirea lor
cu actori adulți risca să compromită tot farmecul.
Din fericire, și noua distribuție
se încheagă cum trebuie. La început e un pic stânjenitoare atmosfera, dar e
normal să fie așa la o reuniune după 27 de ani, timp în care protagoniștii nu și-au
vorbit deloc.
Pe măsură ce „Ratații” petrec mai
mult timp împreună, încep să-și amintească episoade importante din copilărie –
atât momente plăcute, cât și traume – și redevin apropiați. Într-un fel,
redevin copii. Privirile li se luminează, gurile le redevin spurcate, iar flacăra
prieteniei se reaprinde de la sine.
Râzi chiar și când nu trebuie
Replicile călduros-înțepătoare
dintre eroi asigură un film surprinzător de amuzant, neobișnuit de simpatic
pentru un horror. Din păcate, „It: Capitolul 2” ajunge să fie amuzant și în
multe scene care se vor a fi înspăimântătoare.
Clovnul Pennywise nu ucide pur și
simplu, ci simte nevoia să-și terorizeze victimele cu iluzii desprinse din
coșmaruri. Se vede cât de tare îl distrează acest „preludiu”: glumește pe seama
eroilor, aruncă jocuri de cuvinte în stânga și-n dreapta și zâmbește non-stop.
De multe ori îți vine să râzi alături de el, în loc să-ți acoperi ochii.
Sperieturi de calitate
Totuși, când Muschietti chiar
vrea să te îngrozească, îi iese de minune. Argentinianul știe să construiască
tensiune și apelează des la efecte practice, precum marionete sau roboți, ca să
ne ofere monștri tangibili.
În loc să mizeze pe sperieturi
bruște, cum fac majoritatea filmelor de groază moderne, „It: Capitolul 2” se
folosește de tablouri tulburătoare ca să ne înspăimânte pe termen lung. Pe
bune, nu-i ușor să-ți ștergi din minte imaginea unui cap uman care se târăște
înspre tine pe picioare de păianjen.
Impresionează vizual, prin efecte
speciale cât se poate de creative și de surprinzătoare. Abilitatea lui Pennywise
de a-și schimba înfățișarea e fructificată maxim, teroarea fiind limitată doar
de imaginația cineaștilor, care – din fericire – e extrem de bogată.
Mai plecăm și noi acasă…?
Durata peliculei s-ar putea să te
deranjeze. „It: Capitolul 2” ține aproape trei ore, cât două filme de groază
puse cap la cap, iar vestea proastă e că lungimea asta chiar se resimte spre
final.
Fiecare protagonist primește
ocazia de a sclipi pe ecran, de a purta propria bătălie cu clovnul ucigaș, dar
luptele astea individuale conduc la o povestire fragmentată și devin
redundante. OK, am înțeles: Pennywise se joacă cu mințile lor, dar chiar
trebuie să urmărim aceeași tactică implementată de șapte ori la rând? Nu putem
accelera odată către confruntarea decisivă?!
Problema e că avem multe
personaje și nu putem sări pur și simplu peste aventurile unora în defavoarea
altora. Ținând cont că romanul lui Stephen King se întinde pe 1.200 de pagini, ideală
ar fi fost transpunerea lui într-o miniserie de minimum șapte episoade – câte
unul pentru fiecare „Ratat”. Așa, având la dispoziție doar două filme, povestea
a fost condensată destul de bine.
Misiune îndeplinită
Una peste alta, „It: Capitolul 2”
își onorează predecesorul și încheie cu fruntea sus epopeea lui King. Prietenia
călduroasă dintre protagoniști e reprodusă cu succes, chiar dacă actorii minori
au fost înlocuiți cu o distribuție adultă, iar conversațiile lor te fac să râzi
cu lacrimi.
Cu o atmosferă așa degajată, trecerea
la momentele horror e de-a dreptul brutală, iar departamentul de efecte
speciale s-a asigurat că nu vom uita prea curând experiența.
Poți urmări „It: Capitolul 2” la
cinema începând de pe 6 septembrie.
Nota: 8,5/10.
Dacă îți plac filmele de groază, îți recomandăm și următoarea listă de filme horror