Comentează– Nu renunți la stilul deja consacrat indiferent de anotimp. Cum faci față caniculei?
– Sincer, eu nu vreau să mă bronzez, așa încât port doar haine care mă acoperă foarte mult. Am o colecție întreagă de evantaie și n-aș spune că fac față foarte bine căldurii, dar încerc. Mă străduiesc. În ultimul timp am început să port doar pantofi sport, din aceea în care se aleargă, pentru că este mult mai confortabil.
– Ești pe modul sport pentru că în adâncul sufletului ești o sportivă?
– Nu sunt neapărat o fire sportivă. Spre exemplu nu știu să schiez, doar mă dau cu placa. Nu pot spune că am învățat, dar îmi iese. Dar să știi că am făcut tot timpul sport și îmi face foarte mare plăcere să fac sport.
– Am observat că în ultima perioadă ești foarte activă pe rețelele de socializare. Cum de această trecere?
– Consider că Instagramul este o unealtă foarte importantă pentru a influența oamenii să facă și alte lucruri decât să cumpere două perechi de chiloți și o cremă de față. Bineînțeles că nu consider că lucrurile se vor schimba foarte radical în momentul de față, doar prin faptul că 5 influenceri fac lucrurile diferit și care pot face asta la un nivel inspirațional.
– Pe lângă designer, critic de modă, avocat, ești și om de afaceri. Cum resimți criza economică din această perioadă?
– Sunt foarte îngrijorată ca orice antreprenor, pentru că lucrurile nu arată roz. Eu am o agenție de social media marketing, am firma care produce bijuteriile și linia de haine. Este greu și trebuie să mă gândesc la ceea ce urmează și chiar sunt îngrijorată, pentru că nu întrevăd un viitor foarte strălucit, în general. Consider că este mai ușor pentru cei care au deja un nume să vândă și să facă lucrurile la un anumit nivel, însă este foarte greu pentru celelalte persoane. Dar celelalte persoane sunt tocmai cele care cumpără ceea ce noi producem și suntem într-un cerc vicios, care nu se termină niciodată.
– Ești în punctul profesional în care visai de ceva vreme sau nu ești genul de persoană care să se ghideze după un plan bine stabilit?
– Nu mi-am făcut visuri niciodată. Întotdeauna am știut că vreau să ajung undeva, fără să știu neapărat unde. La început am crezut că vreau să ajung cineva în avocatură. Am încercat. Mi-a plăcut. Am văzut că pot să fac și asta, după care mi-am dat seama că, dacă îmi doresc să am și o viață de familie, va trebui să schimb ceva. Fiind o persoană foarte modestă din fire și foarte sensibilă, m-am gândit că în modă era nevoie de cineva ca mine, de cineva capabil de performanță, căci în România nu prea sunt atât de multe persoane care să-și asume acest rol public și să fie și capabile din punct de vedere profesional.
– Oricum ești genul de persoană tocilară, care învață pe brânci pentru a ajunge în punctul în care dorește, nu?
– N-am fost o tocilară, chiar dacă o să zici că da, pentru că la Bac am avut media 9,18, dar la examenele majore întotdeauna am luat note mari. Am fost genul care se mobiliza pe termen foarte scurt. Nici pentru Barou nu am învățat atât de mult. Sincer acum, baroul ca baroul, dar definitivatul a fost nenorocire, că mai eram și însărcinată. Nici la UNARTE nu am fost tocilară. Am avut și nota 8. Aoleu am zis exact ce ar spune un tocilar (râde).
– Totuși, moda ai lăsat-o pe loc secund până acum 10 ani. Când a fost de fapt momentul acela în care ți-ai dat seama că-ți plac… “cârpele”?
– Mi-am dat seama că mă atrage moda în momentul în care am văzut o rochie a mătușii mele aruncată pe un divan și am înnebunit efectiv. Atunci am știut că cârpele sunt viața mea și destinul meu. Momentul alegerii a fost după ce mi-am dat Definitivatul, cred că într-un an de zile m-am hotărât. Mi-am dat seama că nu pot să fiu alături de Mikaela dacă voi continua profesia de avocat.
– Cu atâtea haine și accesorii inedite prin casă, Mikaela îți calcă pe urme? Este pasionată de modă?
– Nu înțeleg concepția asta cu “călcatul pe urme”, adică de ce ar trebui să-mi calce mie pe urme, nu poate să-și facă urmele ei? Chiar dacă ar vrea să activeze în același domeniu cred că ar trebui să aibă drumul ei și mi se pare trist atunci când copiii sunt comparați cu părinții. Este vina părinților că pun foarte multă presiune pe copiii lor. Eu nu pun niciun fel de presiune pe Mikaela. Ea va face exact ceea ce dorește să facă. Este mult prea mică să-și dea seama acum.
– Te duci la ședințele cu părinții?
– În general nu apar la timp, pentru că, asta este, am un obicei în a întârzia la ședințele cu părinții și am avut întotdeauna, dar când apar lucrurile sunt foarte simple. De obicei am discuții cu profesorii. Mi se pare că foarte mulți profesori nu-și fac treaba cum ar trebui. Acum situația este diferită, pentru că Mikaela merge la o școală foarte bună. O școală de stat, apropo. Este un snobism să duci copilul la o școală privată. Există și excepții. Poate să facă o facultate în străinătate dacă va alege un profil pentru care nu se oferă o pregătire suficientă în țară. Spre exemplu, Facultatea de Drept aș vrea să o urmeze în străinătate, pentru că, în România, nu mai este așa cum era înainte sau, dacă vrea să studieze în domeniul bancar, tot în străinătate aș îndruma-o.
– Dacă-mi zici că ești și pe grupurile de mame, pe Whats App, chiar nu te cred!
– M-au scos de pe grupul de mame de pe Whats App. Nu mai ține exact de ce, dar sincer eu nu reacționez bine la mesajele acelea banale: m-am trezit de dimineață, am mâncat și am făcut imediat o poză. Mi se pare că sunt lucruri pe care nu ar trebui să le expui. Așa cum eu nu-mi expun copilul pe Instagram, așa nu o să-l expun nici pe un grup de mesaje. Am legat câteva prietenii, două, cu mămici, dar atât.
– Mai crezi în ideea de căsătoriei?
– Da, mă mărit, dar nu știu să vă spun când. Când se va da drumul la organizat petreceri. Eu am și foarte mulți prieteni și nu pot să fac o nuntă restrânsă (n.r. râde). Îți dai seama că voi face o nuntă restrânsă, foarte. Nu sunt sigură dacă o să fie în țară. Poate fac două, una în străinătate, una aici. Să știi că nu avem de gând să facem o nuntă tipic românească. Spre exemplu, niciunul dintre noi nu agreează acest obicei de a pune bani în plic, vom face alt gen de nuntă. La noi este o problemă mare pe cine să punem nași, căci nu știm pe cine să punem. E prea complicat. Oare nu aș putea să fac fără nași?
VIDEO:
Bogdan Sorocan