Comentează– Numele tău e asociat cu brandul TVR, însă puțini sunt cei care știu că, de fapt, tu chiar ai copilărit în cartierul unde este Televiziunea Română…
– Da, e adevărat, am copilărit vizavi de sediul TVR. Acolo stăteau bunicii mei din partea tatălui, care m-au plimbat cu căruciorul prin Herăstrău și m-au găzduit în toate vacanțele școlare.
– Ai o carieră de peste 30 de ani în TV. În tot acest timp, ți-ai zis vreodată că nu mai vrei să ai de-a face cu televiziunea, că vrei să încerci și alt domeniu?
– Nu mi-a trecut niciun moment prin cap să renunț la televiziune, e un microb care te prinde rău… Dar am avut tot timpul și alte preocupări, am deschis un restaurant, am făcut PR pentru diferite firme, am organizat un festival internațional de canto pentru copii etc.
– Ce este Iuliana Marciuc la bază, ce studii ai?
– Evenimentele din decembrie m-au prins făcând naveta de la Popești Leordeni la Trustul de Montaj Chimic, unde am fost repartizată după absolvirea Facultății de Cibernetică de la ASE. Eram analist programator, dar nu am profesat decât până în august 1990, când am intrat în TVR și iată-mă tot aici!
– Pe vremea aceea, vorbind de 1990, o crainică nu cred că avea un salariu prea mare. Îți mai aduci aminte ce ai făcut cu primii bani?
– Am avut mereu surse de bani proprii – făceam și vindeam felicitări de Crăciun sau mărțișoare. Primul salariu l-am dat pe o rochie de la Fondul Plastic, singurul magazin unde puteai găsi produse unicat semnate de autori. Nu mai știu exact suma, dar dacă am dat tot salariul bănuiesc că nu era mare, sau rochia era foarte scumpă.
– Impresia generală este că prezentatorii TV au, în prezent, salarii de mii de euro. După 30 de ani de muncă, poți spune că ai strâns o avere?
– Sunt câteva vedete de televiziune plătite foarte bine la posturile comerciale. Pentru mine nu banii sunt criteriul alegerilor mele. Tot ceea ce am făcut în televiziune mi-a plăcut foarte mult, m-am simțit bine și crainică, și reporter, și prezentator de spectacole. Acum mă simt minunat când văd că pe post reportaje marca ”Destine ca-n filme” realizate de mine și de o echipă mică, dar inimoasă. Îmi place teribil ceea ce fac și asta cred că e cel mai important.
– Povesteai la un moment dat că te-ai obișnuit cu plecările în turnee ale lui Adrian Enache. Dar în pandemie a stat mai mult pe acasă. Cum a fost să-l ai lângă tine?
– Amândoi vedem numai partea plină a paharului. Am stat împreună cu David și a fost minunat că am petrecut mai mult timp, am gătit împreună, am făcut curat împreună, ne-am uitat la filme, am pregătit renovarea camerei lui David, am ieșit la plimbare, am organizat prima ediție a unui festival internațional online, ”Good Vibes”, veți mai auzi de el. Nu am avut timp să ne plictisim.
– Acum, că i-ai avut pe băieți mai mult timp acasă, cum au fost zilele? Cât fotbal s-a jucat și urmărit în perioada asta?
– Adrian a făcut mișcare în jurul blocului, a alergat în Herăstrău și pe lângă, a fugit să joace fotbal imediat ce s-a putut, activități în care l-a implicat și pe David și asta m-a bucurat mult.
– Îți vine să crezi că David este deja adolescent? Cum sunteți în această etapă?
– A trecut foarte repede timpul și David este un adolescent sănătos, cuminte și frumos la suflet și la chip. Suntem alături de el, în respectăm și încercăm să-i aflăm dorințele ca să-l putem ajuta. Vorba lui Steve Jobs, îl sfătuim să-și asculte inima ca să-și afle drumul. Noi doar îl ghidăm.
– Și-a închis ușa camerei, până acum?
– Nu a închis încă ușa camerei lui și sper să nu o facă niciodată pentru că singuri vom ști să-i respectăm spațiul, intimitatea.
– Este David atras de muzică sau de micul ecran?
– David a fost atras de muzică în primii ani de școală, dar i-a trecut repede, poate-i revine pasiunea, cine știe. Teatrul și televiziunea l-au atras și, de 6 ani frecventează cursurile ”Școlii de televiziune Stv junior”, transformată acum în ”Academia de film, teatru și televiziune Studiourile Buftea”, iar în această vară joacă într-un serial de televiziune produs în cadrul Academiei.
– Cum te îngrijești, la 52 de ani, cum faci să-ți păstrezi imaginea tânără?
– Vârsta e doar o cifră, contează mult cum te simți și cum pregătești ”senioratul”. Eu fac sport și mă întrețin, am grijă ce mănânc și am modelul bunicii mele, Maia, în vârstă de 92 de ani. Primul lucru, în fiecare dimineață, își face patul, apoi se piaptănă și nu stă niciodată în casă în capot.
– Ai apela la chirurgia estetică dacă nu ți-ar mai plăcea ce vezi în oglindă?
– Apelez din când în când la doctorul estetician doar pentru mici înțepături, iar el știe să facă aceste proceduri în așa fel încât să arăt cât mai natural. Nu am încercat nimic chirurgical dar, dacă voi simți nevoia, mă voi gândi de două ori înainte.