În februarie 2011, designerul John Galliano, pe atunci director de creaţie al casei Dior, a strigat „Îl iubesc pe Hitler!”, pe când se afla în barul La Perle, din Paris. Afirmaţia lui a provocat o reacţie negativă din partea unei doamne de la o masă alăturată. Iar pentru că aceasta a încercat să-l tempereze, creatorul a izbucnit şi mai tare: „Oamenii ca tine ar trebui să fie morţi. Mamele voastre, strămoşii voştri, toţi ar fi trebuit să fie gazaţi”. Afirmaţiile lui, care au stârnit un adevărat val de reacţii negative în presa din toată lumea şi în rândul unor organizaţii pentru apărarea drepturilor omului, au dus la înlăturarea din funcţia de director de creaţie al casei Dior. Printre cei care şi-au exprimat totala dezaprobare în legătură cu afirmaţiile lui Galliano a fost şi actriţa Natalie Portman, care are origini evreieşti.
„A fost cel mai rău lucru pe care l-am spus în viaţa mea, dar n-am vrut s-o fac. Am încercat să aflu de ce ura mea de atunci a fost îndreptată către acel subiect. Acum realizez că eram atât de supărat şi de nemulţumit de mine, încât am spus cele mai rele lucruri de care eram capabil”, a spus Galliano, conform Vanity Fair.
Reflectând la cei doi ani de sobrietate şi de încercări de reabilitare, designerul a ajuns la o concluzie: „Sună puţin bizar, dar sunt aşa recunoscător pentru ceea ce s-a întâmplat. Am învăţat aşa multe despre mine. Am redescoperit acel băieţel mic înfometat pentru a crea, ceea ce credeam că am pierdut. Sunt viu.”
Legat de perioada în care alcoolul începuse să-l macine, Galiiano şi-a amintit: „Niciodată nu am băut pentru a crea sau pentru a face muncă de cercetare. La început am băut după prezentările Dior şi în timp m-am obişnuit. Pe măsură ce erau mai multe colecţii, mă prăbuşeam şi mai mult în alcool, iar apoi am ajuns sclavul băuturii. Au urmat pastile pentru că nu puteam adormi, apoi am luat altele pentru că nu mă puteam opri din tremurat. Avem sticle uriaşe cu lichior pe care mi le aduceau oamenii. A urmat vodka, vin, în speranţa că voi putea adormi. Greşit. N-am reuşit să opresc vocile pe care le aveamîn cap, întrebându-mă atâtea lucruri, dar în nicio secundă nu am admis că sunt alcoolic.”