ComenteazăAl Doilea Război Mondial se apropie
de final, chiar dacă nemții refuză s-o recunoască. Johannes „Jojo” Betzler (Roman Griffin Davis) e un băiețel de 10
ani care visează să devină garda de corp a lui Adolf Hitler. Așa mult îl admiră
pe dictator, încât chiar l-a „adoptat” ca prieten imaginar (jucat satiric de Taika Waititi).
Nu-i ceva anormal pentru vârsta
lui să aibă un prieten imaginar, dar tocmai pe Hitler? Monstrul se
materializează ori de câte ori Jojo se îndoiește de sine, când se simte slab și
are nevoie de-o scânteie care să-i reaprindă flama ostilă. Mustăciosul îl
încurajează comic de fiecare dată: „Haide, dă-mi un Heil! / Heil… / Hai, mă
omule, ce-a fost asta? Dă-mi un Heil ca lumea!”.
Dacă băiatul are de pe-acum îndoieli
cu privire la răutatea lui lăuntrică, stai să vezi ce contrariat o să se simtă
când află secretul mamei sale: femeia ascunde în casă o adolescentă evreică!
Inamica arienilor locuiește
într-un perete, în spatele unei uși secrete, iar Jojo a fost învățat la școală
că orice evreu trebuie dat pe mâna Gestapoului, împreună cu oricine l-a ajutat
să stea ascuns. Să-și sacrifice propria mamă de dragul partidului sau să-și
calce în picioare toate valorile cu care a fost îndoctrinat…?
N-ar răni nici măcar un iepure
Deși pereții dormitorului îi sunt
împânziți cu chipul lui Hitler, cu zvastici și alte postere propagandiste, iar
micul Jojo poartă uniforma wehrmacht chiar și acasă, adevărul e că se minte
singur.
Vrea să devină un erou al
Germaniei Naziste, dar nu-l lasă inima să ucidă nici măcar un iepure. Tocmai
de-aici i se trage porecla „Jojo Rabbit”: într-o tabără de spălare pe creier a
tineretului, i s-a cerut să frângă gâtul unui iepure, însă puștiul a lăsat
animalul jos și l-a îndemnat să fugă cât mai departe.
Cei din jur îl consideră laș, dar
maică-sa (Scarlett Johansson) se
bucură să afle că nu a crescut un monstru. E clar că Jojo n-are sânge de ucigaș,
oricât și-ar dori asta. În loc să se simtă ca un proscris pentru că nu se poate
adapta unei societăți odioase, trebuie să conștientizeze că nu la el e problema.
Trebuie să-și îmbrățișeze iepurele interior.
Frumusețea nu e la nivelul pielii
Hăul ăsta dintre dorință și
nevoie ne asigură un protagonist complex, fascinant, conturat brici. Îl
îndrăgim pe micul Johannes în ciuda mizeriilor pe care le debitează despre
evrei; îl încurajăm să se privească în oglindă, știind că va descoperi ceva
frumos acolo. Ceva pur.
Contrastul dintre spiritul și
comportamentul lui Jojo e accentuat de cicatrici fizice – o diformitate cu care
s-a ales în tabăra Jungvolk, unde s-a accidentat cu o grenadă. Din cauza rănilor,
copilul se consideră hidos și are impresia că urâțenia i se ramifică până la
suflet. Fals!
Își va descoperi frumusețea interioară tocmai cu ajutorul evreicei Elsa (Thomasin McKenzie), pe care o trage de limbă în speranța că va putea scrie un ghid de recunoaștere a evreilor. Ca să ușureze munca naziștilor, evident.
Deși inițial e convins că Elsa nu-i om, că doarme agățată de tavan și că ascunde coarne prin păr, Jojo începe să-și dea seama că lecțiile antisemite din școală sunt baliverne. Nu doar că o va simpatiza pe Elsa, dar chiar se va îndrăgosti de ea!
Riscă și câștigă
„Jojo Rabbit” se aventurează
într-un joc riscant, cel al îmbinării nazismului și comediei în aceeași oală. Din
fericire, regizorul-scenarist Taika Waititi știe exact cum să dozeze
ingredientele ca să obțină ceva de bun gust.
În timp ce naziștii sunt ilustrați
ridicol și exagerat, prietenia dintre Jojo și Elsa e tratată cu sensibilitate. Fiecare
interacțiune a lor demontează câte-un mit antisemit și îl apropie pe băiat de
revelația logică. Inamicii de moarte devin tovarăși de nedespărțit.
Relația lui Jojo cu maică-sa e
alt element pe care Waititi îl gestionează superb. Vedem cum o educație
sănătoasă și plină de compasiune poate ridica un zid impenetrabil în calea propagandei
rasiste; puritatea sufletească cu care ne naștem trebuie apărată cu orice preț.
Scarlett Johansson predă aceste lecții cu o eleganță admirabilă.
Absent din cinema
Criticii spun că „Jojo Rabbit” e unul dintre cele mai bune filme din 2019. De acord! Poate că nu-i mereu atât de amuzant pe cât încearcă să fie, iar trecerile bruște de la comedie la tragedie nu vor fi pe placul tuturor, dar își transmite cu brio mesajul umanitar printr-o poveste emoționantă, ingenioasă și captivantă.
Lansat internațional în octombrie 2019, „Jojo Rabbit” încă nu a rulat în cinematografele din România. Cele șase nominalizări la Oscar primite (inclusiv pentru cel mai bun film) ar putea schimba lucrul ăsta. Oricum, comedia lui Taika Waititi ajunge pe DVD și Blu-Ray în februarie. Trebuie s-o vezi!
Nota: 8,5/10.