Libertatea: Judecând după trecutul tău, te pricepi la muzică. Prezentul te recomandă ca expert în vinuri. Care e legătura ta cu mâncarea?
Cosmin Tudoran: Legătura mea cu mâncarea este aceeași ca în cazul muzicii și al vinului: pasiunea. Am devenit pe parcursul timpului un senzorialist, analizând vinul din punct de vedere senzorial, adică vizual, olfactiv și gustativ. Mâncarea are același stil de analiză. Îmi place să mănânc, însă caut gustul rafinat al mâncării. Iar prin vin, ajungând la adevărate opere de artă, mi-am deschis și mai tare apetitul. Ca să conchid, aș spune că mâncarea este prietena pe care am avut-o tot timpul, dar m-am surprins aflând că eram îndrăgostit de ea din tinerețe.
– Care sunt atuurile tale în arta culinară? Și ce mâncăruri îți ies cel mai bine?
– Procesele chimice. Așa cum, în vinificație, biochimia din spatele vinului este importantă, și-n bucătărie lucrurile sunt clare de la bun început. Abia după ce cunoști regulile jocului poți începe sofisticarea și joaca.
Bucătăria mediteraneeană, de care sunt cel mai atras, îmi este cel mai la îndemână. Dar tocana de fructe de mare este cea mai cea și o gătesc ori de câte ori am ocazia! Ingrediente clare, frumoase, apetisante dinainte de a le pune-n farfurie, care, odată mixate frumos, îți bucură ochiul, nasul și gustul. Ah, servite cu un rosé mineral cu aciditate, un rosé din sudul Franței… Yummy!
– Cel mai mare rateu în bucătărie a fost…
– Prima ciorbă! Deși părea simplă, a ieșit o fiertură cu carne tare sărată și fadă. N-a bucurat nici câinele.
– Cât de dur vei fi ca jurat la “MasterChef”?
– Voi fi un jurat corect, echilibrat și care o să împingă omul de la spate. M-am aflat de multe ori în postura de a avea nevoie de un impuls, așa că respect această ipostază. Voi fi mai dur cu cei la care nu citesc pasiunea cu adevărat, cei care vin doar ca să vadă “cum e”. În momentul jurizării, voi ține cont de gust. Până la urmă, totul ține de gust. Sper să aflu povești frumoase, să descopăr caractere interesante și să văd oameni pasionați și dornici de evoluție. Vreau să văd licărire-n ochiul concurentului.
Se reface trupa? “Never say never, dar mi-e cam greu să cred”
– Nu pot să nu-mi amintesc de una din melodiile trupei din care ai făcut parte, “Ce bine-mi pare că ai luat țeapă”… Tu când ai luat țeapă ultima oară?
– Cred că azi, gândindu-mă la vreme.
– Îți este dor de perioada de glorie a formației Ca$$a Loco? Ați luat în calcul să vă reuniți, la un moment dat, tu, Leonard Muha și Bogdan Mureșan?
– Fiecare pas în viață se face la momentul lui, povestea e veche, etapa s-a ars. Am iubit-o, m-a educat, mi-a deschis noi orizonturi, dar am descoperit alte pasiuni, în care am investit ceva mai mult decât tinerețe. Reunire? Never say never, dar mi-e cam greu să cred.
– Cum vezi evoluția pieței muzicale din România? Ce artiști preferați ai?
– Sunt artiști pe care îi privesc cu mândrie, oameni care sunt de-o virtuozitate adevărată. Instrumentiști, producători muzicali: Gabriel Maga, Grimus, Golan, Silviu Sanda, Marius Mihalache.
– De la “Vând fân” ai trecut la “vând vin“. Ce a dictat această reconversie profesională?
– Pasiunea. Curiozitatea și nevoia de a învăța mai mult din domeniu.
– Ce te vezi făcând peste cinci ani?
– Mă văd vinificând într-o cramă. Ăsta e master planul personal, până la diploma de oenolog, de care mă despart doar 3 ani. Între timp, mă văd ducând cu respect și dedicare funcția de jurat la “MasterChef”.
– Am vorbit despre pasiuni, planuri, studii… Dar ești și tată. Ai o fată. Cum este relația voastră?
– Suntem într-o etapă de preadolescență, care îmi cere să fiu părinte-prieten. Mă bucură că are anume curiozități, dezvoltă mici pasiuni, îi place să gătească și îi ies niște paste minunate. Jucăm baschet și mai povestim despre vinificație și viticultură.