Karmen Simionescu a declarat că cel mai greu i-a fost să joace moartea personajului său, în mod special scena înmormântării.
”A fost cu adevărat o experiență nouă. În primul rând. Aveam sentimentul ăla: ”Mamă, ce urmează?”. Am mers la filmări, mi-am ales o rochie de mireasă, am probat trei rochii de mireasă, după care a început machiajul. Machiajul era alb, alb, adică aveam până și unghiile machiate pentru că trebuiau să pară vinete și mi-au dat cu mov, adică totul a fost super real. După care, când am început să plecăm spre locul de filmare, care era într-un cimitir, iar în mijlocul cimitirului, lângă morminte, era o biserică care avea avea doar jumătate de acoperiș. Totul era foarte real și foarte în poveste. Era și 12 noaptea, și o lună roșie afară”, a povestit fiica lui Adrian Minune pentru Ego.
Pentru a părea cât mai adevărată scena, regizorii au folosit elemente reale
„Eram pe super chill. Eram pe ha,ha,ha, chiar râdeam. Până în momentul în care am văzut coșciugul și poza cu mine cu doliu. Acolo mi s-a tăiat un pic respirația. După care au venit niște măicuțe care cântau muzică de biserică, care se cântă la slujba de înmormântare”, ne-a mai declarat Karmen.
”Totul bine și frumos până în punctul ăla. M-am pus în coșciug și mi-au zis că trebuie să-mi țin picioarele perfect lipite și drepte pentru că în mod normal la mort se leagă. Le-am zis să nu mă lege, să nu ajungem până acolo”.
Scena înmormântării a fost una extrem de greu de filmat, iar Karmen a povestit pas cu pas cum a decurs totul.
„Am filmat câteva cadre. Mama din film, Maria Obretin, mă jelea și în momentul în care a plâns, o lacrimă i-a curs pe fața mea. În momentul ăla îmi venea să mă jelesc. Mortul să se jelească. Cea mai grea fază a fost când regizorul de platou, din momentul acela, a venit și mi-a zis că, din păcate, nu au cum să facă la montaj și trebuie să se vadă real că pune capacul coșciugului peste mine, deci trebuie să mă închidă. Am stat cam 10 secunde, ceva de genul. Pot să vă zic doar că e foarte liniște”, a mai povestit actrița.
„Nu am avut nicio reacție. Eu sunt foarte sensibilă și mă așteptam să plâng sau să am o altă reacție, dar nu am avut nicio reacție. Ceea ce este bine într-un fel, pentru că am putut să trec de acea barieră umană. Dar vreau să zic că după ce m-am dat jos, toți veneau la mine să mă întrebe cum sunt, dacă am nevoie de ceva și le-am zis să mă lase puțin.
Efectiv nu puteam să vorbesc, nu puteam să mă mișc, nu puteam să fac nimic. Este o stare de care trebuie să scapi cumva. Și vreo 10 minute am stat să îmi revin. Începeam să-mi resimt corpul, pentru că, efectiv stând pe o suprafață perfect dreaptă, nemișcată, încercând să-mi țin respirația pentru că se vede pe filmare atunci când respiri, aproape că intrasem într-o stare pe care nu pot să o descriu. A fost foarte înfiorător, dar pot să zic că am făcut-o și pe asta”, a mai povestit Karmen pentru sursa citată.