Astfel că, proiectul “Women from different cultures through the eyes of makeup“, de reprezentare a femeilor aromâne, este special și a început cu Kira.
“Cine să gândea că după 100 de ani hainele bunicii mele o să fie purtate de o armână modernă, o altă Kiră. În aceste haine a fost mireasă bunica mea. Este o altfel de ducere înainte a culturii aromâneşti. Hainele, cuvintele, cântecele sunt memoria noastră istorică.
Nu piere pădurea când cresc vlăstarii. Noi, aromânii din România, care ne-am părăsit locurile natale, nu am lăsat să se piardă tot ceea ce al nostru”, scrie într-o postare pe Facebook poeta.
Într-un interviu pentru Adevărul, Sterică Fudulea, reprezentantul comunităţii armâne Filiala Tulcea, explică semnificația tatuajului de pe frunte.
“Prin acest semn, se transmitea faptul că acele fetiţe erau creştine şi nu pot fi răpite. Nu ştiu de ce se practica acest obicei doar la aromâni, dar eu cred că exista un fel de înţelegere secretă între autorităţile otomane şi armâni, de vreme ce în zonă erau şi greci şi alte etnii.
Obiceiul a durat până în anii 30, când aromânii au emigrat în Cadrilater. Aici, trăind împreună cu bulgarii, nu mai exista pericol”, explică Sterică Fudulea, potrivit sursei citate.