Comentează“Ha-ha-ha! Mă tăvălesc pe jos de râs. Ia mai auziţi una… Ştiaţi că top-modelul, dar cine a auzit de el, ha-ha-ha, X-ulescu s-a cuplat cu Y? Ha-ha-ha. Să mai citim din ziarele astea colorate”. Inevitabil, acesta este matinalul majorităţii posturilor de radio. Câte un realizator – eu i-aş spune DJ – râde forţat în creierii dimineţii. Pune piesă după piesă, iar în pauze face un fel de revistă a presei. Numai că uită intenţionat sau nu să specifice sursa, un lucru obligatoriu, dacă ne referim la jurnalism. Aerul de superioritate pe care şi-l arogă aceşti gargaragii ai eterului este fals. Ei nu fac altceva decât să citească ziare, să copieze, unii de-a dreptul să citească pe post ce a apărut în presă. Iar acest furt calificat ei îl denumesc “producţie radio”.
Deranjant este nu doar că fură munca unor oameni, ci şi că se delimitează de mass-media, ca şi cum ei ar lucra la Discovery: “Să vă mai citesc ceva din ziarele astea de rahat. Asta-i presă?”. Păi, pune tăticule mâna şi munceşte, fă ceva original, caută ştiri, fă-ţi propria producţie, transpiră, nu trăi ca un trântor pe spatele altora. Şi te mai dai şi glumeţ… Când m-am revoltat prima oară, supărat pe aceşti impostori care îşi arogă şi demnitatea de jurnalişti, Mihai Morar mi-a dat dreptate. La nu ştiu al câtelea congres al lor, al ăstora din radio, a ieşit scandal când s-a pus problema dacă radioul produce conţinut editorial sau nu. În Românica, marea majoritate fură. N-au de ce munci. Sunt doar miştocari, pentru că, vorba regretatului Traian Tomescu, la miştouri şi la pasă cu călcâiul suntem campioni mondiali. Ia treceţi la muncă, escroci FM!