„ -Domnule doctor, care sunt șansele să rămân însărcinată natural?”
„ -Aș zice 1 la 100…”
„Era o zi rece și înnorată de noiembrie – exact cum mă simțeam și eu atunci când am ieșit din clinică. Aveam atât de multe nedumeriri și întrebări: “De ce tocmai noi?”, “Există cumva un criteriu prin care sunt aleși cei care nu pot procreea natural?”, “De ce alții care nici măcar nu-și doresc să aibă un copil sunt binecuvântați și noi nu?”, “Doamne, cu ce am greșit? “, își începe Lili Sandu povestea.
Cum a aflat că a rămas însărcinată
Lili Sandu a trecut printr-o perioadă grea și a suportat cu greu ideea că nu poate deveni mamă, pe cale naturală. Cu toate astea, nu și-a pierdut speranța.
„Analize peste analize, lacrimi si nedumerire. Cum tocmai la Silviu care are 28 de ani sa fie problema? Am trecut printr-un amalgam de stări și sentimente de la întrebările de genul: ‘- Posibil să fie nevoie de un donator, ați fi pregatiti?, ‘ – Cuuum? Cum naiba să mă întrebi așa ceva, cum să fim pregătiți sa creștem un copil care are o informație genetica a altui bărbat?? Cum oare ar putea Silviu trăi cu acest lucru?
Știu, o mare prostie să gândesc așa și totuși asta era realitatea. În tot acest timp masca de fericire era ON dar numai eu stiu ce era în sufletul meu la fiecare comment din rețelele de socializare în care eram trasă la răspundere: ‘Nu faci și tu un copil? Ce mai aștepți la vârsta ta?
Eram dărâmată și cu toate astea undeva în sufletul meu nu-mi pierdusem speranta și încrederea in Dumnezeu. O bună prietenă îmi sugerase să citesc Vindecarea Sufletului scrisa de S.N.Lazarev și asta a fost pentru mine acel moment cand am realizat puterea lui Dumnezeu.
Începusem sa ma rog si ma detașasem de toate gândurile, analizele, perpectivele pe care le aveam, agațându-mă doar de iubirea pentru Dumnezeu.
Urmatoarele analize erau îmbucurătoare și deja trecusem la planificarea unei fertilizari in vitro care ne doream sa aiba loc undeva prin februarie-martie și nu era nevoie de un donator.
Eram atât de fericiți încât chiar dacă pe mine mă cam speria ideea și tot procesul acesta al FIV (injectii cu hormoni etc), speranța ca vom avea un copil era mai presus de orice frică.
Cred că, cumva sentimentul asta de relaxare și încredere se datora și domnului doctor Andreas Vythoulkas, căruia îi vom fi recunoscatori toată viața.
Știți proverbul ‘Viața bate filmul‘? În dimineața zilei de 15 decembrie, cu un test de sarcină în mână plângeam de fericire, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru acest miracol pe care eu și Silviu îl primisem în dar.