Pentru oamenii din Dolhasca, Arşinel nu e doar un motiv de mândrie, ci şi un model de modestie. Artistul a contribuit, împreună cu partenera sa de scenă, Stela Popescu, la construirea unei brutării pentru copiii de la un centru de plasament din oraş, iar drept mulţumire, el a primit titlul de cetăţean de onoare al oraşului. Ba mai mult, Casa de Cultură de aici îi poartă numele.
“Ne cunoaştem din tinereţe, când eu lucram ca mecanic de locomotivă, iar părinţii lui îi trimiteau pachete la Bucureşti cu trenul”, povesteşte Ioan Savin, fost viceprimar al oraşului, care e mâhnit din cauza speculaţiilor cum că Arşinel ar fi fost băgat pe lista de transplant înaintea altor pacienţi. “Trebuie să îi mulţumim lui Dumnezeu că ne-a binecuvântat cu un astfel de om. Păcat că e privit cu atâta răutate transplantul său”, a declarat Savin. Şi alţi localnicii care l-au cunoscut spun că artistul nu merită să fie supus unui asemenea tratament.

Probleme cu rinichii din tinereţe


Aceasta este casa din Dolhasca în care a copilărit Arşinel
“A avut norocul ca rinichiul să fie compatibil, pentru că nu poţi face o asemenea intervenţie la întâmplare. El când a ajutat pe cineva nu a cerut nimic la schimb. Şi pe mine m-a sprijinit pe vremea lui Ceauşescu. Am avut un copil bolnav de ulcer, medica mente nu se găseau iar el m-a ajutat să fac rost de ele. Apoi, când am fost eu operată, se interesa tot timpul de mine”, a declarat Veta Raicu (foto mic, 76 de ani), vecină cu Arşinel la Dolhasca.
Medicul veterinar Raul Mercus, care este şi o rudă a actorului, ne-a dezvăluit că Arşinel a avut probleme cu rinichii toată viaţa. “E bolnav de când era student. A avut până acum vreo 15-20 crize, dar nu vorbea de sănătatea lui. Se lăsa mereu pe planul doi. A muncit atât pentru poporul ăsta că acum îi e terfelită imaginea. Românii elogiază un om doar când îl pierd”, a spus cu amărăciune Mercus.

 
 

Urmărește-ne pe Google News