Cel care și-a urmat cu îndârjire visul a fost graphic designerul Doru Trăscău, fondatorul trupei, un om care, spune el, „nu poate trăi fără muzică”.
Povestea lui începe pe peronul unei stații de metrou din București.
În anul 2000, Doru a înființat AB4, trupă care a luat în 2003 trofeul pentru Best Romanian Act la MTV Europe Music Award, în Edinburgh, Scoția. S-a destrămat ulterior, dar Doru nu a renunțat la visul lui. A fondat The Mono Jacks, proiect care a durat 9 ani. După o scurtă pauză, din primăvara lui 2017, aceasta e din nou pe scenele din Capitală și din țară. Cum a fost drumul? O spune succint chiar liderul și fondatorul The Mono Jacks.
Libertatea: Doru, de curând ai renunțat la jobul de designer graphic, cum este să trăiești exclusiv din muzică?
Doru Trăscău: Am renuțat la jobul de graphic designer după aproape 15 ani. Ultimii 7 ani au fost la Electronic Arts, iar plecarea de acolo a fost grea. În primul rând pentru că lucram alături de niște oameni grozavi și exista și un confort financiar, însă dorința de a mă axa pe muzică a fost și este mai puternică. Și ca să-ți răspund la întrebare, ideea de a trăi din muzică presupune lipsa unui salariu fix, lunar, iar asta necesită acomodare.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_812cc68752fe62ae17888fe9f50622ec.jpg)
Ce obiective ți-ai stabilit pentru acest an cu trupa The Mono Jacks?
Ultimii doi ani din „viața” trupei au fost excepționali, astfel că încercăm ca în fiecare an să ținem pasul, ba chiar să-l întrecem pe cel anterior. Pentru 2019, dintre cele mai importante obiective aș menționa: un album nou, videoclipuri noi și să repetăm experiența ALTOrchestra din 2018 (5 trupe alternative și-au adaptat muzica alături de 5 orchestre și au pornit în turneu prin România). Un alt obiectiv devenit realitate, pentru că deja am stabilit datele, este turneul blitz în Germania care va cuprinde Hamburg, Dresda, Kiel, Leipzig, Hanover, Elmshorn și Berlin, în aprilie.
Ai doi copii, îți calcă pe urme? Sunt atrași de muzică?
Amândurora le place muzica și cunosc repertoriul The Mono Jacks pe de rost, însă mă interesează mai degrabă să-și găsească și să-și aleagă singuri drumul. Până la urmă și eu mi-am găsit pasiunea în adolescență, deci mai e timp. Maia, 5 ani, pare mai atrasă de lumea artelor dacă ar fi să mă iau după faptul că îi place foarte tare pictura. Luca, 11 ani, este foarte interesat de matematică și toată partea asta de științe exacte. Deși Luca este protagonistul videoclipului „1000 de DA” și a fost în extaz pe parcursul filmărilor și la lansare.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_93fee96284a0a88314e2d85a554c6ca7.jpg)
Ești căsătorit cu fata de care te-ai îndrăgostit în liceu. Care ar fi secretele unui mariaj de lungă durată?
Sună aproape mistic partea asta cu secretul. E vorba până la urmă doar de foarte multă dragoste. Bineînțeles că au existat și momente de criză, nu cred că există relație fără așa ceva, însă și pe acelea tot cu dragoste le-am depășit.
Revenind la muzică, știu că prima chitară ai cumpărat-o din banii câștigați cântând la metrou…
Da! Am luat-o la mâna a doua de la o doamnă cu care am făcut tranzacția pe peronul de la Universitate, am plătit-o în două rate. Oamenii de la metrou au fost primul meu public, mi-am făcut mâna pe ei cu eternele cântece de munte.
De-a lungul timpului, ce sarificii ai făcut pentru muzică?
Sacrificiile cred că le-am făcut mai degrabă pentru mine de dragul muzicii. Mi-am dat demisia de mai multe ori, am plecat din țară, am stat departe de iubită, am renunțat la o firmă pe care o deschisesem alături de niște prieteni de-ai mei și în mare am încercat să fac lucrurile să meargă.
La un moment dat, te-ai confruntat cu o depresie. Ce a declanșat-o și cum ai reușit să o învingi? Ce ajutor ai primit din partea familiei? Cât timp ai făcut terapie?
Specialiștii spun că din copilărie se trag mai toate relele. În ceea ce mă privește nu știu sigur ce mi-a declanșat criza, dar nici nu mi se pare foarte important. Ce-a contat foarte tare a fost să înțeleg ce mi se întâmplă, în primul rând, iar odată ce am înțeles am căutat să revin la o viață normală. Soluția am găsit-o în terapie. Vizitele la psihoterapeut au ținut aproape un an, iar lucrurile au început să meargă din ce în ce mai bine din a doua ședință. Mi-a fost de un real ajutor experiența asta. În ceea ce privește ajutorul, am avut în primul rând susținerea Laurei. Apoi, pentru că am ales să vorbesc deschis despre asta, am găsit înțelegere peste tot.
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/192_2b299f831c86bb259f697eb015def500.jpg)
Ai fost vreodată pe punctul de a pune punct muzicii? Gen să rămână doar un hobby și nu un job?
Da, am fost foarte aproape de punctul ăsta în momentul în care am decis să închei socotelile cu primul meu proiect, AB4. Am stat o vreme pe gânduri, ba chiar am vrut să vând toate instrumentele pe care le strânsesem de-a lungul anilor, însă, în cele din urmă, am ales să o iau de la început și am pornit proiectul care poartă numele The Mono Jacks.
Care crezi că sunt ingredientele pentru a avea succes în muzică?
Mi-e greu să spun asta, pentru că atât eu, cât și colegii mei ne concentrăm foarte tare la muzică și mai puțin la partea care ține de succes. N-aș vrea să înțelegi că nu ne interesează succesul. Orice artist e bucuros atunci când știe că opera îi este apreciată. Bineînțeles că este și cazul nostru, însă ceea ce ne motivează cu adevărat este bucuria pe care o simțim atunci când suntem împreună și cântăm exact așa cum cum ne dorim.
În afară de muzică, ce alte aptitudini mai ai?
Deși asta e mai degrabă o pasiune, nu neapărat o aptitudine, îmi place foarte tare să merg cu motocicleta. Am început cu o motocicletă în stilul chopper la 18 ani, de câțiva ani mă duc la cursuri de mers pe circuit și îmi doresc un garaj cu minimum cinci motoare.
Citește și:
Vezi rezultate exit poll pentru alegerile prezidențiale 2025 – turul 1 și urmărește rezultate BEC după numărătoarea voturilor!
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/281_cc7bdecf4b1aa6c43ef342a2d4ed061f.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/153_e2d8674899d24eaad26ee8bb6fac6a6d.webp)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/197_f680bfe4850c0845c6eabae2d80612cd.jpg)
:quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/276_f526dc2bea7fc9cca915d74b87a49fba.png)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/43_52b8efaeb453aa05d10a4d0eb8d081de.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/15_5eeb01d9ba3d5ca35c061a5390046e27.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/253_dde60f373c0d863ccb50cd462e57f021.jpg)
:contrast(8):quality(75)/https://www.libertatea.ro/wp-content/uploads/feed/images/190_c4828df3aeb69a0d3a1a0340ea0948b3.jpg)