ComenteazăAngela Ciochină a fost la un pas de moarte din cauza sărăciei şi a uitării
Interpreta nemuritorului şlagăr ”De-ai fi salcie la mal”, artista de succes a anilor ‘80, Angela Chiochină, s-a retras la ţară, în satul Urecheni, judeţul Neamţ, unde zace de cinci ani la pat. Se întreţine dintr-o pensie de câteva sute de lei, care se duce pe medicamente.
Rămasă fără mamă, soră şi tată, aproape singură, artista a fost la un pas să moară în urmă cu câţiva ani. Din cauza sărăciei, artista a ajuns la spitalul de urgenţă într-o stare de degradare fizică înfiorătoare.
A fost găsită de unchiul său “într-un pat din lemn aproape putrezit, murdară, cu escare infectate, cu viermi în răni şi extrem de slăbită”, după cum a declarat bărbatul.
Pe Cornel Constantiniu doar copiii şi nepoţii îl mai ţin în viaţă
Marele artist a împlinit recent 70 de ani, însă nu vrea să-şi aducă aminte de aniversarea sa, căci fratele lui geamăn, care i-a fost un mare sprijin, a trecut în nefiinţă în urmă cu şase ani.
Măcinat de boală (a fost operat pe creier de două ori, de patru ori la inimă şi suferă de Parkinson), cel supranumit “vocea de aur a muzicii uşoare” este îngrijit de Domniţa, soţia lui, şi împreună supravieţuiesc nu din pensie, că le-ar fi imposibil, ci cu ajutorul copiilor, care locuiesc în Germania.
Marian Nistor: «Am adus milioane statului şi trăiesc din 700 de lei»
Milioane de fani şi trei milioane de albume vândute, milioane de lei aduşi din vânzări de bilete statului până la Revoluţie şi un record neegalat în România la număr de concerte – peste 10.000 (până în 89).
Cam aşa s-ar caracteriza în cifre realizările celui mai popular grup din vremea comunismului, Savoy, al cărui lider, Marian Nistor (72 de ani), duce istoria mai departe, cu demnitate, în ciuda umilinţei pe care o ascunde: o pensie de 700 de lei, singurul venit al familiei sale.
“Din bănuţii ăştia, am făcut foamea în ultimii ani pentru a-mi îndeplini visul. Am stat luni bune în studiouri pentru a înregistra integrala Savoy, o colecţie de 145 de piese cuprinsă pe opt albume (foto).
Este toată istoria noastră muzicală reorchestrată. În zadar, fără un sponsor n-o putem scoate pe piaţă”, povesteşte cu nostalgie, bucurie şi amărăciune “omul-bentiţă”, emblema trupei-etalon a muzicii uşoare româneşti.
“Mai primesc drepturi de autor o dată la circa trei luni. Nu o sumă importantă. Având în vedere că am lansat circa 1.000 de cântece, primesc câte un leu pentru fiecare melodie. Mă mai ajută oameni de bine, prieteni adevăraţi, ne susţin activităţile, altfel n-am supravieţui. Nu-mi doresc ca statul să-mi dea ce nu mi se cuvine, ci măcar o pensie de merit, o părticică din milioanele pe care i le-am adus”, spune autorul melodiei “Domnişoară”, singura piesă românească ce a atins prima poziţie în topul realizat de BBC.
Natalia Guberna: «Din drepturile de autor, îmi pot cumpăra, din când în când, o carte bună»
Natalia Guberna (57 de ani), una dintre marile voci din perioada când muzica uşoară era cel mai popular gen muzical, mărturiseşte că acum, din banii primiţi de pe urma difuzărilor, îşi poate cumpăra doar cărţi. Nu lunar, din când în când.
Lansată în cel mai de succes grup feminin al anilor ‘80, Trio Express (alături de Carmen Harra, Angela Stoenescu, apoi Stela Enache), Natalia Guberna a rămas aproape de sălile de spectacol, prin intermediul Teatrului Excelsior, unde îşi desfăşoară activitatea în cadrul departamentului secretarial literar.
După infarctul suferit, Marius Dragomir nu se mai poate întreţine
Marius Dragomir (46 de ani), autorul primului “boom” înregistrat de muzica românească de după ‘89, cu vânzări de peste un milion de discuri, trăieşte o dramă ce se acutizează pe zi ce trece. E bolnav şi nu se mai poate întreţine.
Solistul şi compozitorul braşovean a trecut recent pe lângă moarte din cauza unui infarct, regimul şi perioada de refacere l-au lăsat fără contracte şi deocamdată nu poate ieşi din casă pentru a mai încasa un ban din cântat.
George Nicolescu, solistul nevăzător, a învăţat să-şi drămuiască pensia
Marea voce a muzicii uşoare, George Nicolescu, solistul nevăzător, maestrul care a lansat şlagărele “Cântec pentru sănătatea ierbii”, “Ca lumina ochilor” ori “Eternitate”, trăieşte o dramă cumplită: nu mai poate urca pe scenă din cauza unor probleme psihice. Continuă să cânte cu acelaşi har, însă lângă scenă, fără să-şi dezamăgească susţinătorii.
“Chiar dacă sunt puţine spectacole, mai puţine chiar decât mi-aş dori eu, nu trăim în lux, însă eu şi soţia mea ne putem întreţine din pensie. Am muncit ca profesor de franceză, iar soţia mea lucrează ca îngrijitor pentru mine, încercăm să ne descurcăm”, povesteşte cu modestie solistul.
Mihai Constantinescu trăieşte, la 69 de ani, cu chirie!
Mihai Constantinescu, unul din marii artişti din perioada de aur a muzicii uşoare, a fost dat afară din casa unde a locuit două decenii de către foştii proprietari, cărora a trebuit să le plătească şi daune.
Constantinescu a intrat în posesia casei, neştiind că a fost naţionalizată, după ce a făcut un schimb de locuinţe. Aşa că a rămas, după o carieră de jumătate de veac, pe drumuri.
“Nu cer nimic, nimănui. Sunt fericit că am scăpat de problemele de sănătate”, ne-a declarat în urmă cu ceva vreme artistul.
Şi Gabriel Cotabiţă (59 de ani) stă, după 40 de ani de cântat, cu chirie într-o locuinţă socială a RA-APPS.
Ilie Micolov: «Mă mulţumesc cu cinci leuţi pentru un corn şi câteva felii de parizer»
La 64 de ani, autorul megasuccesului “Dragoste la prima vedere”, cantautorul Ilie Micolov, suferă teribil, dar fără să se plângă, din pricina neajunsurilor. Reîntors singur în România, ţara pe care o iubeşte (familia a ales să rămână în Germania, unde artistul a imigrat în ‘87, după ce Elena Ceauşescu l-a “şters” din toate programele radio şi de televiziune ale vremii), Micolov se luptă singur cu grave probleme medicale.
Artistul e supărat că genunchii au clacat sub greutatea lui, în plus, are crize de astm şi, din această cauză, este nevoit să petreacă mai tot timpul izolat în casă.
“S-au dus vremurile în care îmi permiteam orice. Nu mă plâng. Mă mulţumesc cu cinci leuţi să-mi iau un corn şi câteva felii de parizer. Important în viaţă e să ai prieteni buni, cu care să mai schimbi o vorbă, mai ales afară. Căci mi-e frică de ziua când nu voi mai vedea soarele”.
Puţinele bucurii care i-au mai rămas sunt o bancă pe care a adus-o pe bănuţii lui în faţa blocului (una zdravănă, care să-l scoată din izolare şi să-i susţină cele 160 de kilograme) şi vacanţele la mare. Nu la hotel, ca pe vremuri, căci locuieşte într-o rulotă, la Tuzla, unde ajunge din ce în ce mai rar din cauza problemelor medicale.