Jim Carrey în posterul oficial pentru „Man on the Moon” / Foto: Universal Pictures
De regulă, numele regizorului Milos Forman e asociat cu „Amadeus” sau cu
„Zbor deasupra unui cuib de cuci”. Astăzi vorbim despre un alt film din
portofoliul său, care merită lăudat la fel de mult: „Man on the Moon” („Omul
din Lună”), o biografie din 1999.
Caraghiosul Jim Carrey își asumă aici un rol complex, solicitant din punct de vedere actoricesc, dovedind că poate face mai mult decât să se strâmbe ca un personaj din desene animate. Carrey intră excelent în pielea lui Andy Kaufman, un bizar comediant care sfida toate regulile divertismentului convențional prin anii ’70-’80.
De fapt, Kaufman a refuzat
întotdeauna eticheta de „comediant”, pe motiv că nu știa să spună bancuri. În
speranța că va deveni cel mai faimos artist din lume, el încerca mai degrabă să
șocheze decât să amuze.
Nu știai niciodată ce te-așteaptă
când îți luai bilet la un spectacol al lui: poate că îl imita pe Elvis; poate
că petrecea ore întregi pe scenă citind „Marele Gatsby” cap-coadă; poate că provoca
femei din public la un meci de wrestling împotriva lui, spontan.
Filmul lui Forman surprinde
perfect esența artistului, menținându-ne mereu în ceață. Chiar nu știi cum să
reacționezi atunci când Kaufman pune mâne pe microfon. Ar trebui să râdem? Habar
n-am, dar curioși sigur devenim.
Pe măsură ce reprezentanțiile lui
Andy devin mai ciudate, începem să ne-ntrebăm dacă nu cumva o fi nebun. Oare
încearcă să se distreze pe sine, fără să-i pese de spectatori? Oare există vreo
logică în spatele show-urilor sale?
Sunt întrebări la care nu garantez
că vei găsi răspunsuri, dar e fascinant să le cauți. Mintea imprevizibilă a lui
Kaufman cere să fie disecată, iar tu te vei simți mai mult psiholog decât
spectator dacă alegi să vezi „Man on the Moon”.