ComenteazăLibertatea: Când aţi simţit cu adevărat succesul?
Nelu Vlad: Explozia s-a produs în 1985, după zece ani de studiu muzical şi “antrenament” la restaurant. La primul concert mare, la Arena Progresul din Brăila, portarul nu m-a lăsat să intru, a trebuit să plătesc bilet. Mi-era teamă că n-o să avem public, dar pe 3.000 de locuri am strâns 5.000 de persoane! În următorii ani, am avut contracte cu toate teatrele importante din ţară. Umpleam săli şi stadioane, aveam spectacole de două ori pe zi.
Probabil şi câştigurile erau fabuloase…
Am avut toate veniturile financiare declarate la stat. Am ales calea asta, altfel era riscant. Aveam puşi circa un milion de lei la CEC. Mă vizitau cei de la serviciul financiar din şase în şase luni.
De ce aţi fost “suspendaţi pe viaţă” din activitatea artistică?
Din cauza banilor pe care îi câştigam. M-a chemat secretarul cu propaganda şi, să nu credeţi că nu era corupţie şi atunci, mi-a cerut 100.000 de lei, altfel, urma să propună Securităţii un dosar mincinos, cum că versurile noastre conţin vulgarităţi. Lucru care s-a şi întâmplat şi nu am putut să mă împotrivesc nici măcar cu un denunţ. S-a simţit ofensat, a vrut să mă vadă în puşcărie.
Nicu Ceauşescu i-a scăpat de închisoare
Cum aţi scăpat?
Indirect, norocul nostru s-a numit Nicuşor Ceauşescu (foto), prim-secretar la Sibiu, un domn pe care nu l-am cunoscut. Am salvat de la dizolvare, prin câteva cântări profitabile cu Azur, filarmonica din oraşul său de suflet, o instituţie care supravieţuia din autofinanţare şi devenise neprofitabilă. În perioada cât am stat acolo, pentru serviciile noastre, primăria ne-a dat o casă cu 25 de camere.
Se spune despre Azur că ar fi părinţii manelelor.
Am creat şi am cântat într-un oraş-port, unde clientela era formată din marinari turci, greci, sârbi. Neştiindu-le limba, ne-am apropiat de ei cu sonorităţi cunoscute lor, tradiţionale, iar textele au fost româneşti, simple, din trăiri personale ori inspirate din muzica lăutărească autentică.
În vremea pionieratului la restaurant, se aruncau bani pe scenă?
Da, însă fără dedicaţii ori întreruperi de piese. Conduita noastră a fost una fermă: nu cântam printre meseni. Atenţiile se făceau altfel, ne lăsau câte o stică de băutură fină ori un vin bun la bar.
Au fost primii artişti cu gărzi de corp
Cum era să fii vedetă în acele vremuri?
Astăzi, conştientizez că a fost un avantaj pentru liniştea vieţii mele faptul că afişele din anii 80 nu aveau poze. Odată, la Iaşi, era cât pe ce să fiu strivit, linşat de mulţime. După spectacol, mă îndreptam spre autocar şi cineva m-a strigat pe nume. Greşeala mea a fost că m-am întors, iar în acel moment, zeci de amatori de suvenire s-au năpustit asupra mea. M-au salvat băieţii.
Aşa aţi ajuns să fiţi primii artişti cu bodyguarzi…
Aveau şi rolul ăsta, da. Bodyguarzii noştri erau, de fapt, patru hamali zdraveni, selectaţi din portul Brăila, care se ocupau de liniştea noastră şi de căratul boxelor.
Ce a provocat declinul formaţiei Azur după Revoluţie?
Libertatea a venit cu o sumedenie de escroci care, prin 92- 93, ne puneau numele pe afişe, titluri de piese şi, de fapt, cântau alţii piesele noastre. Erau cel puţin cinci formaţii care se numeau Azur. Publicul a fost dezgustat şi, pe fondul proastei informări de atunci, am hotărât să stăm deoparte. Pot spune că astăzi cântăm iar în componenţa oficială, pentru un public de oameni aşezaţi şi nostalgici.
În 1990, Azur a fost prima formaţie românească propusă de o casă de discuri pentru Discul de Aur.
Da, e adevărat, dar am refuzat premiul. Era prea mărunt pentru milioanele de copii făcute şi vândute de o casă de discuri, însă neraportate.
Ce s-a schimbat în viaţa dv.?
Pot spune că sunt unul dintre puţinii artişti care trăiesc din ceea ce fac şi din realizările personale şi mă bucur de colaborări profesionale cu
A înfiinţat trupa cu banii de la CEC, după ce a fost exmatriculat de la Miliţie
Azur s-a născut după ce Nelu Vlad (foto) a fost exmatriculat din Academia de Miliţie. În ciuda rapoartelor sale pozitive, o problemă survenită în familie – o întrerupere de sarcină a unei rude – i-a luat şansa să se vadă mândru miliţian. Asta, deşi era şef de clasă, bursier, lăudat de însuşi generarul Vlad Iulian. Dat afară din şcoală, dar încă dornic de un trai mai bun, Nelu a format grupul Azur cu banii de la CEC. Drumul formaţiei a început la un restaurant mediocru din Brăila. În scurt timp, înregistrările cântărilor Azur au ajuns, prin intermediul casetelor audio, peste tot, iar oameni din toată ţara veneau să-i vadă. Rezervările la mese costau, la negru, 100 de lei de persoană, iar restaurantul devenise un loc prea mic pentru succesul grupului…