Comentează„Cred că nu este relație de mamă copil care să nu treacă prin aceste momente grele în care să nu existe astfel de discuții. Pentru că și ca mamă cred că este greu să-ți cerți copilul și să-l vezi cum plânge, și că nu vrea, nu se simte bine în acel moment.
Ne-am certat și noi, și noi am avut momentele noastre, și noi am avut tensiunile noastre pe care încă le avem și pe care le vom mai avea probabil foarte mulți ani.
Dar asta este frumusețea într-un fel pentru că dacă ne-am înțelege mereu și am fi mereu de acord, toți cu toți, nu ne-am dezvolta, nu am învăța unii de la alții și nu am deveni mai buni”,a povestit Maria Speranța pentru Ego.
„Știi cum e că «așchia nu sare departe de trunchi» și mama are o personalitate și o prezență foarte impunătoare. Și eu sunt undeva, pe acolo, dar așa mai după fusta ei.
Avem discuțiile noastre, ies câteodată din comportamentul nostru, dar cred că sursa, să spun, este de mult comunicarea.
Noi avem impresia că spunem mai multe lucruri decât spunem prin cuvinte și de foarte multe ori mesajul nostru nu ajunge pe partea cealaltă cum ni l-am fi dorit noi. Cred că de acolo apar cele mai multe probleme”, a completat Maria Speranța pentru EGO.ro.
„Niciodată nu ești prea mare pentru gesturi de tandrețe cu părinții tăi. Mereu când am o zi mai rea sau când nu mă simt bine iau telefonul și o sun direct.
Îi spun că am nevoie să-mi facă un ceai, să mă țină un pic de mână, am nevoie să mă mângâie pe cap un pic, să-mi revin, pentru că suntem în cuibul părintesc acolo, este locul de unde am plecat, este legătura cea mai strânsă cea dintre părinte și copil și nu cred că suntem niciodată prea bătrâni ca să arătăm dragoste pe partea asta sau să ne drăgălim”, a mai povestit Maria Speranța pentru sursa citată mai sus.