Puține sunt fotografiile din ziarele vremii în care Marilyn nu zâmbește. Cu toate as­tea, în zâmbetul ei este o tristețe care răz­bate dincolo de lumina blitz-urilor. Și e în buzele ei cărnoase, mereu roșii, o senzua­litate naivă și diafană, care îi îngăduie să încalce de nenumărate ori legile verosimilității și să-l subjuge pe privitor fără nicio înștiințare prealabilă. Și mai e în Marilyn ceva din Cenușăreasa. Minus pantofiorul de sticlă. Și finalul fericit.
Citește continuarea pe Viva.ro!

 
 

Urmărește-ne pe Google News