În 1967, Indira Gandhi a remarcat-o pe Naarghita în timpul unei vizite pe care a făcut-o în România şi, uluită de talentul artistei, i-a cerut permisiunea lui Nicolae Ceuşescu să o ia pe celebra cântăreaţă în India, ceea ce s-a şi întâmplat.
Nouă luni mai târziu, Naarghita este primită călduros în New Delhi şi rămâne aici timp de jumătate de an, vizita fiindu-i sponsorizată de guvernul indian. Cu această ocazie, românca face cunoştinţă cu idolul ei, actorul Raj Kapoor, cu care va rămâne prietenă apropiată până la moartea lui în 1987.
După doar câţiva ani, Elena Ceauşescu i-a interzis Narghitei să mai iasă din ţară.
Dar cum a pornit totul?
La 17 ani intră în corpul de balet al teatrul „Constantin Tănase”, însă destinul îi este pe cale să se schimbe. Ca orice adolescentă din vremea respectivă, vizionează pelicula indiană Vagabondul (1951), în regia lui Raj Kapoor şi se îndrăgosteşte de actorul principal. Numai că pasiunea ei se concretizează în acţiuni care o vor face cunoscută în întrega lume. Este atât de impresionată de film încât începe să manifeste interes faţă de muzica şi dansurile indiene.
Hotărându-se să înveţe cântecele de pe coloana sonoră a filmului, îl urmăreşte de cincizeci de ori, după care înregistrează muzica filmului cu un magnetofon adus cu sine în sala de proiecţie. Ea studiază bucăţile muzicale cu atenţie, luând pronunţia cuvintelor indiene după ureche.
Interpreta începe să se documenteze în privinţa culturii indiene. Pseudonimul ales de cântăreaţă este un joc de cuvinte, semnificând în limba hindi fie „cântul spiritului etern”, fie „cântecul tulpinii de lotus”, însă muzicologul George Sbârcea l-a tradus drept „cântec pentru cei luminaţi”
Învaţă timp de patru ani limba hindi prin corespondenţă cu Centrul Hindi, cu sprijinul unui profesor din Universitatea bucureşteană. Tot acesta este cel care îi procură un sari (piesă de îmbrăcăminte specifică pentru indience), înregistrări şi partituri cu muzică uşoară şi de film din India.
Şi astfel se naşte o legendă!
Dispariţia ei, un adevărat mister!
Ea nu a mai apărut din anul 1977 la televizor. Dispariţia învăluită în mister a născut şi o ipoteză: se spunea că Naarghita ar fi ales să-şi trăiască anii bătrâneţii în anonimat, pentru ca oamenii să-i păstreze vie imaginea de altădată: a femeii strălucitoare, uimitor de frumoasă, cu un glas de privighetoare, care a ridicat India în picioare cu melodiile ei.
După ce mai bine de 20 ani oamenii s-au întrebat ce s-a întâmplat cu celebra Naarghita, aceasta a decis să vorbească în cadrul emisiunii „Happy Hour” de la Pro TV. „Nu am dispărut, am rămas cu mine, dar fără Naarghita. Până în ’89 am pierdut cele mai preţioase fiinţe: o prietenă, mama, fratele meu, dar şi pe compozitorul care a compus pentru mine. Nu am mai putut să suport şi am dispărut. Nu am mai putut să cânt”, a povestit Naarghita în vârstă de 73 de ani.
Nu numai că a renunţat la scenă şi la celebritate, dar fosta cântăreaţă nu a apelat la nimeni pentru ajutor, deşi condiţia ei financiară era jalnică. „M-am descurcat şi cu 40 de lei pe lună”, a povestit Naarghita, care pentru a supravieţui a fost nevoită să-şi vândă absolut toate bunurile, de la covoare, la mobilă şi candelabre.