ComenteazăMarius Manole și Carmen Tănase au o legătură de prietenie strânsă. Cu toate acestea, actorul ne-a dezvăluit că nu se suportau la început.
„Nu ne suportam neapărat. Pe unde ne prindeam, ne înțepam și chiar nu eram de acord cu felul celuilalt de a exista pe lumea aceasta. Ni s-a propus acest spectacol de Lia Bugnar, «Ce avem noi aici?» și nu am avut încotro pentru că mie îmi plăcea textul, ei îi plăcea textul, eu nu voiam să renunț la rol, ea nu voia să renunțe la rol.
Atunci am zis OK, dar la primele repetiții eram foarte distanți până când unul a zis ceva și am început să râdem. De atunci nu ne-am mai oprit din râs și râdem și în ziua de azi pe unde putem, chiar și în spectacole”, a declarat Marius Manole pentru Ego.
Marius Manole a recunoscut că uneori el și Carmen Tănase se mai amuză pe seama personajului din celebra telenovelă Inimă de țigan, Flăcărica.
„Câteodată ne mai jucăm de-a chestia asta. Ei i-a fost foarte drag acest personaj. Tuturor le-a fost foarte drag. Din când în când, când mai suntem prin mașină, ne mai jucăm de-a Flăcărica, mai facem asta. Țin minte că eram undeva în Frankfurt, aveam spectacol.
Ne-a povestit ceva de la un spectacol de-al ei, cu un ruj care nu se mai scotea. Ea povestește într-un mare fel. Aproape am făcut pe mine în restaurant, nu mai puteam de râs. Ea când râde este ceva extraordinar, are o poftă de viață cum rar o să vedeți”, a mai adăugat Marius Manole.
Ce face Carmen Tănase atunci când își întâlnește fanii
„Vin, în primul rând, ca și cum ar fi prietena lor dintotdeauna: «Carmen, faci o poză, facem o poză?». Nu e niciun fel de «doamna Carmen». Ne zic: «Nu faceți o reclamă cu ciocolata aceasta, căci trebuie să o vindem?». Noi facem. Ea stă cu toată lumea, vorbește, ia numere de telefoane, își dă numărul de telefon. E foarte prietenoasă, mult prea prietenoasă la un moment dat.
Dai numărul de telefon, dar nu știi cui îl dai, îl vezi pe om pentru prima dată. Îi invită la teatru, dă bilete, e foarte omenoasă, e un om foarte bun. Dăm de mâncare câinilor din benzinării, plângem până plecăm de lângă ei, după ne gândim să ne întoarcem, să îi luăm sau să nu îi luăm, ne convingem unul pe celălalt: «Lasă, ai 2 câini, nu poți salva toată planeta!». Cam așa sunt drumurile noastre”, mai adaugă Marius Manole.