ComenteazăScris și regizat de Noah Baumbach
(„The Squid and the Whale”), „Marriage Story” începe cât se poate de duios. Filmul
debutează cu o contopire romantică de monologuri ale lui Charlie (Adam Driver) și Nicole (Scarlett Johansson), în care fiecare
povestește ce adoră la celălalt. „Nu își pune mereu șosetele la loc, dar
încearcă, de dragul meu”; „Plânge ușor la
filme”; „Are brațe perfecte pentru desfăcut borcane” – par fleacuri, dar
pictează partenerul într-o lumină umană și drăgăstoasă.
Pricepem din start că Charlie și Nicole se iubesc sincer, cu toate că se pregătesc să divorțeze. Convingerea asta va face ca întortocheatul proces să doară și mai tare, să pară o idee din ce în ce mai proastă. „Oare nu mai e cale de întoarcere?”, ne întrebăm mereu.
Începe războiul
Problema e că cei doi soți s-au distanțat
în ultima vreme nu doar emoțional, ci și geografic. Charlie regizează piese de
teatru în New York, unde actrița Nicole îi era colaboratoare fidelă. Asta până
când femeia acceptă un rol în televiziune, tocmai în celălalt capăt al
Statelor, în Los Angeles.
Ea intentează divorțul, din
motive pe care nu le voi detalia aici, și tot ea se înhăitează cu cel mai
feroce avocat pe care ți-l poți imagina (interpretat spectaculos de Laura Dern). În vreme ce reprezentanta
lui Nicole exploatează sadic fiecare cusur al lui Charlie, soțul se alege cu un
avocat blând și precaut, care sigur va fi mâncat de viu la tribunal de către
oponenta lui.
Fiecare soț vrea să câștige procesul
(și custodia fiului lor), dar fără să-l calce în picioare pe celălalt. Din
păcate, avocata necruțătoare fix în direcția asta îi împinge, pentru că duelul
în instanță cere vărsare de sânge.
Părintele bun, părintele rău
Practic, divorțul se desfășoară
în două dimensiuni – emoțional și juridic -, care se ciocnesc și se
influențează reciproc. Procesul amenință să-i dezumanizeze, să-i transforme în
monștri, dar poate că respectul reciproc și dragostea care încă mocnește vor
rezista asaltului. Poate-poate…
Cert e că scenariul nu ține
partea nimănui. Nu există părintele bun și părintele rău, ci amândoi ajung să
treacă prin ambele posturi, în funcție de situație.
Adjectivul „rău” i se poate
atribui fiecăruia doar în momentul în care privești lucrurile din perspectiva
celuilalt, însă ambii soți încearcă din răsputeri să procedeze cum e mai bine pentru
fiul lor. Îi putem învinui pentru rezultate, dar nu le putem critica
intențiile.
Paharul se umple pe nesimțite
Driver și Johansson oferă
prestații mărețe, dar într-un fel discret. Tensiunea dintre ei înăbușă fiecare
cadru pe care-l împart, fără să fie nevoie de bocete sau înjurături. Gestica șovăitoare
și evitarea contactului vizual ne spun tot ce trebuie să știm despre trăirile
lor. Ca spectator, te simți așa incomod privindu-i împreună, încât îți vine să
părăsești încăperea.
Totuși, paharul se umple până la
urmă de la atâta frustrare turnată picătură cu picătură. Și nu doar că se
umple, dar se clatină și se sparge. Totul culminează într-o ceartă vulcanică, teribilă,
în care se aruncă vorbe grele și se găuresc pereți cu pumnul. O scenă de
neuitat!
Victime în propriul joc
Un fel de „Kramer contra Kramer”
al vremurilor moderne, „Marriage Story” studiază din toate unghiurile posibile
destrămarea unei familii. În loc să-i plângem de milă abandonatului Dustin
Hoffman și să ne încruntăm la Meryl Streep, aici empatizăm cu ambii soți. De
copil nici nu mai zic, că el mereu e victimă colaterală.
Dar Charlie și Nicole devin la
rândul lor victime în propriul joc, odată ce avocații le deturnează relația cu
agresivitatea unor teroriști care pun stăpânire pe-un avion de pasageri. Devin
pioni pe tabla de șah a justiției, într-o partidă absurdă care masacrează
ambele tabere.
Ajungi să ții partea amândurora,
chiar dacă interesele lor se bat cap în cap. Indiferent cine va câștiga în instanță,
speri ca amândoi să se aleagă în final măcar cu o fărâmă de fericire. Dovedesc
că sunt oameni buni și merită să-și recapete zâmbetul după tot acest calvar.
Nominalizări pe bandă rulantă
„Marriage Story” e nominalizat la
6 premii Oscar, pentru: cel mai bun film; cea mai bună actriță în rol principal (Scarlett Johansson); cel mai
bun actor în rol principal (Adam Driver); cea mai
bună actriță în rol secundar (Laura Dern); cel mai
bun scenariu original (Noah Baumbach) și cea
mai bună coloană sonoră (Randy Newman).
Fiind un film original marca
Netflix, îl găsești oricând pe platforma online. Presimt că o să devină clasic,
deci ți-l recomand fără ezitare.
Nota: 9/10.
La noapte se dă ora înapoi. Vezi cum trece România la ora de iarnă 2024!