ComenteazăS-a râs mult în acest podcast! Vă dați seama, Doru Octavian Dumitru a fost invitatul lui Mihai Bobonete, 41 de ani, în cadrul podcast-ului acestuia din urmă, „Da Bravo”. Pe durata celor 80 de minute de emisiune s-au evocat amintiri, unele comune, dar s-au spus și multe bancuri și poante. Unele, cu parfum vechi, altele, noi.
Tocmai el, care a interpretat bețivi amuzanți
Născut în Arad, dar dezvoltându-se în Bacău, având origini moldovenești, Doru – unul dintre pionierii stand up-ului românesc – i-a dezvăluit lui Bobo că a luat o decizie importantă în urmă cu aproape două decenii. Chiar dacă a făcut întotdeauna furori cu personajele sale care tratează tipologia bețivului. „Mi-am promis în urmă cu 18 ani că nu mai beau! Și nu mai beau. Am avut ani de poftă, eram cu whisky-uri vechi de 25 de ani, 45 de ani, sedative. «Maaamă, cum e ăla?!», îmi spuneam. Dar atât. Ciocnesc, dar nu beau”, a dezvăluit artistul.
„Te uiți la tine în oglindă și râzi”
„Dacă trece o zi fără să râzi, este o zi pierdută!” este unul dintre motto-urile lui DOD, care a explicat cum se binedispune: „Te uiți la tine în oglindă și râzi de fiecare dată când treci pe lângă ea. Pur și simplu, observi spectacolul. «Uite fraieru!». Asta recomand. Este atât de multă nevoie aveți de râs, încât nu credeți. Nu înțelegeți cât de multă aveți nevoie de râs. Am studiat ani la rândul detalii ale râsului, felul în care se conectează cu propriul râsului. Pot să vorbesc pro-râs și contra-râs”, a mai explicat artistul, care are noi spectacole în Capitală, la Sala Dalles, pe 17, 18 și 19 decembrie.
De la bilet la trădare și interogatorii
Chiar dacă este recunoscut pentru umorul său și provoacă hohote de râs prin personajele interpretate, Doru Octavian Dumitru a povestit un episod de o emoție tristă, din perioada ceaușistă a Epocii de Aur, din urmă cu aproape patru decenii, când a intrat în vizorul temutei Securități. „Formasem un grup de umor, «Hilares», la Bacău. La început, am fost patru inși, apoi șase, opt, 10, 30. Pregăteam un spectacol în 1984. Dureros a fost asta: în ușă, la mine la apartament, a fost un bilet scris de mână cu creionul, scria așa «Dacă-ți place să mănânci căcat, mănâncă-l singur, nu cu cei din jurul tău!». Semnat: grupul. Și-acum mă trec fiorii! Fiecare din grup a dat câte o declarație. Pe mine m-au luat trei zile la vorbe, m-au dus cu o mașină neagră, cu numere mici (n.red. – format doar din trei cifre, specifice Securității)”, a rememorat Doru.
L-a făcut și pe securist să râdă
Ulterior, foștii colegi de scenă și-au cerut iertare „în ani, câte unul” față de artist, dar a rămas durerea trădării. „Unul nu m-a putut vedea niciodată după. Ulterior, a intrat în Securitate. Un colonel de pe vremea aia chiar mi-a spus, n-o să uit: «Poți să fii un mare comic, fără să faci politică! Întâmplarea face ca mie să-mi placă ceea ce faci, dar data viitoare n-o să mai fiu eu aici». Apoi, un an, doi mai târziu un băiat din Securitate a fost la Vaslui, la mine, la spectacol, apoi a scris: «Am fost, am râs cu lacrimi!». Bine, cineva mă anunțase dinainte de vizită. Mi s-au pus tălpi, am ratat câteva invitații la televiziune. Momente care m-au călit”, a mărturisit moldoveanul.