Matteo TRĂIEŞTE O DRAMĂ de un sfert de veac: „Nu trece zi fără să mă gândesc”

Tatăl lui Matteo se numără printre eroii Revoluţiei din ’89. Bărbatul a căzut pe baricade, luptând pentru libertate, pe când fiul lui, acum unul dintre cei mai iubiţi artişti din România, avea numai 5 ani şi jumătate.
„L-a nimerit direct în inimă, dintr-un birou aflat  în blocul de vis-a-vis”, îşi aminteşte artistul.
„Nu trece zi fără să mă gândesc la chestia că mi-ar fi plăcut să am un tată normal, nu un erou”, mărturiseşte acum Matteo, care adaugă că, dacă ar fi avut discernământ şi ar fi realizat pericolul la care se expune tatăl lui, i-ar fi spus să nu plece de acasă.
„Nu ştiu însă ce sorţi de izbândă aş fi avut, pentru că mama lui, mama mea, tatăl lui, inclusiv naşul meu, nu au reuşit (să îl cobnvingă să rămână acasă – n.r.)”, mărturiseşte Matteo, care îşi aminteşte că prima care a aflat de moartea tatălui a fost mama.
„Prima a aflat mama, de la un coleg, apoi bunica, mama tatălui, apoi bunicul”, spune artistul, într-un interviu la Antena Stars.
„Cine a fost ăla care a tras a fost o întrebare pe care am pus-o o dată şi, după aia, mi-am dat seama că nu mai trebuie pusă niciodată, că îmi răcesc gura aiurea. Acum nu mai e aşa de mare frustarea că nu am aflat cine este ucigaşul. Era când eram mic”, spune Matteo.
Artistul pare resemnat cu ideea că nu a aflat adevărul, este dezamăgit de modul în care a fost gestionată ulterior situaţia familiilor victimelor Revoluţiei din ’89.
„Cred că nenororciri sunt în fiecare familie cu probleme – fie că au divorţat, fie că e beţiv, fie că e afemeiat. Desigur, atârnă foarte greu moartea tatălui meu şi modul cum a murit, dar nici nu mi-am făcut un «trofeu» din chestia asta, să îmi pun palma în fund şi să zic: «Băi, tata a murit. Am liberă trecere»”, este concluzia lui Matteo.
 

Urmărește-ne pe Google News