Comentează„Dragă Rita Mureșan este ciudat cum după ce ți-am urat «La mulți ani», la numai câteva minute, m-am trezit în postura să-ți transmit și CONDOLEANȚE, pentru greaua pierdere a mamei tale. Ea a așteptat să treacă momentul „nașterii tale” și apoi a plecat. Ieri nu voiam să vin la ziua ta, deoarece, că un fel de aranjament astral, era 23 noiembrie, adică se împlinea O LUNĂ de când mama a trecut în partea celor drepți. Totuși m-am gândit, in extremis, să vin pentru tine, măcar câteva minute, deoarece știam, că dincolo de acest eveniment, mai ai și tu, la fel ca mine o suferință, mama ta era într-o stare destul de grea, privind sănătatea. Atunci când mama a murit, tu mi-ai dat telefon și m-ai îmbărbătat și mi-ai adus aminte că schema metafizică în care noi credem și pe care ne-am însușit-o cu privire la viața de DUPĂ… nu permite părerea de rău, pentru că atunci când plecăm DINCOLO, plecăm să evoluăm. Și totuși de unde această imensă părere de rău și această sfâșiere sufletească? M-am introspectat și am înțeles, provenea din DOR, din neobișnuință cu LIPSA ei și din procesele de conștiință că nu am putut face mai mult pentru ea, în această viață, în genere, nu numai în ultimele clipe. Ce pot să mai spun acum decât, că, în poză, se află doi oameni tare amărâți, (atunci tocmai aflasei că inevitabilul s-a produs) care nu mai au mame și nimeni și nimic nu le va putea lua locul. Îmi cer scuze că am plecat așa intempestiv dar, după ce mi-ai spus, nu am mai putut sta. Să fii tare, așa cum ne-ai obișnuit. Din păcate, în lumea asta, «toate curg», nimic nu este stabil. «The rest is silence»”, a scris Lazarus pe Facebook, într-un mesaj emoţionant.