Multe dintre persoanele publice din România au conturi oficiale pe rețelele de socializare, pe Facebook, Instagram sau, mai nou, TikTok. Au sute de mii sau chiar milioane de fani și, printre aceștia, și multe persoane care îi critică.
Acum, Adda a remarcat că multe persoane publice de sex feminin sunt criticate de femei în spațiul public. În acest context, ea a postat un mesaj în care a explicat că nu înțelege ura lor, că și persoanele vizibile se confruntă cu probleme, situații, neplăceri.
„Dragi femei din online sau din fața televizorului, care dați cu hate și bullying în femeile care sunt persoane publice, să știți că și acele femei au probleme hormonale, emoționale, ovare polichistice, probleme cu glicemia sau fluctuațiile de greutate, retenție de apă, acnee, migrene, balonare, dureri de toate felurile. Sau alte afecțiuni sau povești dramatice. Dacă voi aveți scuze și nevoie de înțelegere, ele de ce n-ar avea?!”, a scris cântăreața pe Instagram.
Fanii nu i-au putut răspunde însă public la mesaj, căci acesta a fost postat la secțiunea Instastory, care nu permite reacții publice, ci private.
Adda a suferit de boala Lyme, iar tratamentul l-a terminat
În noiembrie 2023, Adda a primit vești bune din partea medicilor, a terminat tratamentul pentru boala Lyme, cu care fusese diagnosticată în urmă cu ceva vreme. „Postez și plâng ca un copil. Am și băut un pic deși e 14.30.
Ideea e că, acum 30 de minute, am vorbit cu medicul meu și mi-a spus că oficial am terminat tratamentul pentru boala Lyme! Probabil o să mai beau un pic mai târziu și o să plâng iar… și apoi o să mai beau și iar o să plâng…”.
„În primele 5 luni de tratament am luat în total 4.650 de pastile. 31 pe zi mai exact”
La începutul anului 2022, Adda a primit diagnosticul corect, după ce timp îndelungat a luat un tratament greșit. Acum, după un an și șase luni, cântăreața a anunțat că a terminat tratamentul pentru boala Lyme. Doar în primele 5 luni de tratament ea a luat 31 de pastile pe zi și făcea injecții dureroase. „Am făcut un calcul, că eu sunt psihopată uneori. «Uneori». Nu știu cât de exact este dar, în primele 5 luni de tratament am luat în total 4.650 de pastile. 31 pe zi mai exact. Aici intră și cele de protecție hepatică, stomac etc. Că m-am căptușit bine, ca să reziste organismul. Efectiv, spre final abia le înghițeam.
Nu mai intrau. Apoi un an jumătate de injecții, Moldamin. Pentru cei care nu ați făcut… cum să vă explic. E ca și cum, printr-un ac lung și mare se injectează mască de păr. Cam atât de gros e. Iar durerea e ca și cum ai avea o măsea dureroasă de minte în fese. E ceva absolut ireal. (…) În lunile astea am mai înghițit, la nevoie, una, alta. Mai ales din alea de moși și babe, pentru artrită sau simptome neurologice.
Zic moși și babe pentru că se face reclamă la TV la acele pastile, dar în reclamă apar unii de 70+. Și chiar ajută, pe cuvântul meu de cercetaș. Mai ales când mă trezeam noaptea și îl rugam pe Cătă să mă învelească pentru că nu îmi mai puteam mișca mâinile deloc.
Uneori mai fac asta, dar noroc că trece senzația repede. I-am dat și cu vin alb uneori. Pentru că treceam de la agonie la extaz și voiam să-mi amorțesc durerea și frica, și nerăbdarea, și neliniștea. Și începeam să dansez singură prin casă”.