Comentează„Când am avut revelația absolută și am știut că eu urmează să fiu actor, regizor, scenarist și, în principiu, orice are legătură cu acest domeniu, tata a avut o reacție negativă. Chiar îmi aduc aminte că, într-o seară, butona telecomanda.
Eu eram la mine în cameră și scriam scheciuri de televiziune… Atenție! Aveam 16 ani. Și nu făceam asta decât dintr-o pasiune răvășitoare. Nu aveam posibilitatea de a le filma.
Nu exista YouTube-ul, nu exista conceptul de vlogging… Cum butona el telecomanda, a nimerit peste un reportaj pe TVR 2, asta îmi aduc aminte perfect. Reportaj realizat într-un cămin studențesc, unde niște studenți la actorie trăiau în condiții extrem de precare.
În reportaj, printre altele, se tot revenea la situația salarială a actorilor de teatru, la condiția lor socială și, per total, concluzia era că actorii, altminteri tributari pasiunii lor, sunt cumva damnați, condamnați la o viață trăită în sărăcie.
Tata m-a chemat să văd reportajul respectiv, spunându-mi: «Asta vrei tu să trăiești?!». Iubindu-mă enorm, el încerca să mă convingă să renunț la ceea îmi propusesem, pentru că în ceea ce își proiecta mintal legat de viitorul meu, dragostea îl împingea spre o gândire pragmatică…”, scrie Mihai Beandeac în cartea sa intitulată „Jurnalul unui burlac”, potrivit Impact.