Pe un ton vesel, cu mișcări largi, Bobo a rememorat momente de neuitat. „Am avut teamă de zbor la început, stăteam doar la ușa de urgență. Dar eram și beat. La primul meu zbor, aveam 28 de ani, și mi-a zis stewardesa că sunt un pasager special, că trebuie să am grijă de toți ceilalți. M-a pufnit râsul: «Doamnă, puneți un bătrân, un om serios, că eu o să leșin!». M-am simțit ca și cum aș fi condus avionul eu, până la Valencia, atât de responsabil! De aceea nici n-am putut să adorm tot zborul, trei ore. Când începea avionul să tremure, îi ziceam soției: «Să fii pregătită, să te dai, să scot alea!»”, a povestit artistul.
Mai mult, a oferit un adevărat moment de stand up comedy atunci când a dorit să-și prindă centura de siguranță în avion precum cea din automobil: „Fiind băiat crescut la țară, primul zbor, când mi s-a spus să ne legăm centurile, am încercat să o leg ca la mașină. A venit stewardesa, m-a văzut așa, a râs, eu am crezut că m-a recunoscut. «Să vă puneți centura cum trebuie», a spus. «E mică, dacă era mai mare, o puneam cum trebuie», i-am replicat. M-a desfăcut ea, grijulie ca o mamă, m-a aranjat, apoi i-am zis: «Așa nici nu ține!»”.
„Mi-am simțit viața din mine plecând”
Bobonete a trăit clipe de panică și prin gesturile unor apropiați, precum Dan Chișu, producător și actor, omul care l-a lansat, practic, în meserie. „Plec cu Chișu în Malta, stăteam pe ultimul rând. Am prins un gol de aer pe decolare. A avut o cădere mare, eu mi-am simțit viața din mine plecând, iar Chișu a întins mâna, ca și cum să se prindă de ceva. El a zburat mii de ore și mi-a replicat: «Așa ceva n-am prins niciodată!». Atunci, m-am panicat”.
„Mergeți în cabina căpitanului”
Olteanul a oferit și un sfat practic celor care au teamă de avion: „Poți trece de frică, să rogi însoțitoarea de bord, să te ia în cabina căpitanului la decolare și la aterizare. Și vei înțelege mecanica zborului. Și-ți va trece frica.
Acum, am trecut la o altă fază. De curând, eram pe o cursă internă, am cerut un Bloody Mary, am așezat paharul pe tăviță, iar zborul era lin. Când colo, mi-a căzut ceva în pahar. Un șurub! Am încercat să-l pun la loc, dar n-a mers, așa că am cerut un briceag. Stewardesa m-a întrebat: «De la ce-o fi?!». «Doamnă, nu are rost să ne întrebăm. Haideți să-l punem la loc!». Oricum, arăta avionul rău, să-ți cadă șurubul în timp ce zbori… Muream ca boul, înecat cu șurubul de la TAROM!”.