ComenteazăMihai nu râde tot timpul. Mihai știe să fie serios când situația o cere. Când subiectul abordat nu e din registrul comic. L-am întrebat dacă-i place țara în care trăiește și am înțeles din răspunsul lui că nu-i place, ci o iubește de-a dreptul. Oamenii care o conduc și care ne conduc îl dezamăgesc însă.
Ne-a spus, cu mâna pe inimă – într-un interviu dureros de sincer pentru Libertatea de weekend -, că nu va părăsi meleagurile natale indiferent ce s-ar întâmpla, dar ar schimba românii, măcar puțin, dacă ar putea…
Despre noua emisiune, „Falsez pentru tine”, care va debuta la PRO TV în curând, spune c-a fost o surpriză frumoasă: „Nu am pic de voce, dar mă bucur că m-au ales să prezint eu acest format pentru că am râs de mi-au sărit capacele. O să vă placă”
Libertatea: Ești nu doar coleg, ci și prieten cu Adrian Văncică, sigur aveți același sistem de valori. El și-a exprimat nemulțumirea față de ce se întâmplă în România și acum doi ani, pe 1 decembrie, și anul trecut, în interviul pe care ni l-a acordat. Cum ai comenta tu drumul pe care ne aflăm? Care-s cele mai mari nemulțumiri ale tale? Ce ne spui despre politică, Biserică, societate, în general?
Mihai Bobonete: E mult de vorbit în direcția asta, iar noi ca indivizi, luați fiecare în parte, nu avem doi oameni aceleași păreri și convingeri, dar cu toate astea, această dezbinare a clasei politice, acest haos care ne bântuie de câțiva ani și genul ăsta de guvern care scoate lumea în stradă și susține un premier atât de slab pregătit, poate cel mai slab din istoria modernă a României, toate aceste lucruri ne-au unit pe toți sub neîncredere, sub o umbrelă în care ne privim pe sub sprâncene între noi și ne-au unit pe toți, în probabil, generația care a uitat să zâmbească.
Nu vreau să spun lucruri care să deranjeze pe unul sau pe altul, o fac destul de voalat chiar și în show-urile mele de stand-up comedy, dar cred că nu e bine, cred că națiunea asta merită mai mult decât atât și sper ca asta să fie apogeul acestor falși politicieni. Am încredere că lucrurile se vor schimba, vor dispărea și dinozaurii, vor apărea valori, tineri, oameni care nu vor fi doar cu ochii pe luat și pe dat în cap și sper că asta se va întâmpla curând.
Biserica, pe de altă parte, nu se poate amesteca în același subiect cu politica, e ceva diferit și în afara faptului că pierde din adepți pe baza unor convingeri mult prea rigide, în rest, a fost la fel tot timpul. Cred că e bine ca tot omul să creadă într-un Dumnezeu, dar asta nu necesită neaparat o încredere oarbă în Biserică. Eu merg la liturghie duminica, am un duhovnic tânăr și care își ține mintea limpede și asta mă face să cred, atât cât pot, într-un Dumnezeu al meu, al tuturor și să respect și Biserica pe cât pot eu.
Văncică poate avea alte opinii, suntem diferți și el e mai vocal decât mine în ceea legătură cu părerile despre una, despre alta… un fel de zbor cu parapanta!
Ce-ai schimba la români, dacă ai putea?
Aș schimba această grijă constantă despre cât de bine sau cât de rău o duce celălalt de lângă el. E o moștenire tare urâtă pe care o purtăm în ADN-ul acestui popor și cred că ar trebui operată. Ne privim prea urât unii pe alții. De aici și succesul unor emisiuni despre „vedete” și circul din viața lor.
Te-a bătut vreodată gândul să emigrezi? Dacă nu pentru tine, pentru binele/viitorul copiilor tăi…
Dar cine spune că le va fi copiilor mei mai bine în altă parte decât aici? Eu unul îi sunt dator acestui loc, acestor oameni, cu mult mai mult decât le-am dat înapoi până acum. Aici m-am născut și aici voi muri, mă simt bine în pielea mea, sunt onorat de aprecierea multor oameni, am prieteni mulți, am părinții aici, groapa de veci în Ungureni, la Craiova, și nu voi pleca niciodată din România.
Doar aici există Delta Dunării si doar aici mă simt acasă, copiilor mei dacă nu le va plăcea să trăiască în țara mea și țara lor, atunci sunt liberi să meargă unde vor vedea cu ochii dar până când vor putea alege ei, eu pot sa investesc într-o educație fermă și să mă asigur că le voi arăta și valorile neamului ăsta și lucrurile care mă leagă de țară și locurile unice de pe aceste meleaguri, iar dacă după toate astea, ei vor vrea să plece, atunci ducă-se, dar să știe că se vor întoarce atunci când le va fi dor de mine, pentru că doar aici îmi vor putea aprinde o lumânare la cap.