Milioane de americani au luat cu asalt salile de cinematograf

Premiera celui de-al doilea film realizat dupa cartea lui J. K. Rowling e cea mai buna metoda de calmare a copiilor agitati. Vraja care tintuieste un prichindel in scaun 2 ore si 40 de minute se numeste „Harry Potter si camera secretelor”. 15 noiembrie 2002. Milioane de americani au luat cu asalt casele de bilete ale cinematografelor. Deghizati in vrajitori, cu palarii ascutite pe cap, baghete magice si ochelari rotunzi pe varful nasului, fanii lui Potter isi tarau parintii de mana spre salile de cinema. Nu-si per-miteau sa intarzie. Aveau sa-i intalneasca pe Harry, Ron si Hermione doar peste cateva zeci de minute. Nu le mai trebuia decat o punga dolofana cu floricele si un pahar cu suc. Filmul curge cu o repeziciune incredibila. Spectatorul e tinut cu sufletul la gura. Copiii nu clipesc, nu scancesc, nu vor la baie. Singura lor dorinta e sa fie lasati in pace. Isi inabusa cu greu oftaturile, icnetele de groaza ori bucurie. Pentru ca „Harry Potter si camera secretelor” e o delectare. Cei care au vazut primul film, „Harry Potter si piatra filosofala”, ori au citit cartile, au parte de surprize. Vor descoperi un Harry (Daniel Radcliffe) mai matur si curajos, un Ron Weasley (Rupert Grint) plin de umor si o Hermione Granger (Emma Watson) mai inteleapta si mai feminina. Personajele noi sunt pline de farmec, incepand cu trasnitul spiridus Dobby, continuand cu imposibilul profesor de „aparare impotriva Magiei Negre” Gilderoy Lockard (Kenneth Branagh) si terminand cu maleficul tata al viperinului Draco, Lucius Rea-credinta. Chiar daca intamplarile din carte sunt adesea suparator de mult ciuntite, daca nu chiar ignorate, filmul satisface toate gusturile si dorintele. Pustii care ies de la „Harry Potter si camera secretelor” sunt entuziasmati si cu zambetul stralucindu-le pe fete, in timp ce adultii par relaxati si visatori.

Urmărește-ne pe Google News