Unul dintre cei mai îndrăgiți actori ai generației de aur a scenei românești, Mircea Diaconu, 72 de ani, rămâne memorabil pentru rolurile din „Filantropica”, „Buletin de București”, „Actorul și sălbaticii” ori „De ce trag clopotele, Mitică?”.

În afara carierei impresionante din teatru și cinematografie, Mircea Diaconu a cochetat și cu politica, fiind senator, ministru al culturii, europarlamentar și chiar candidat la Președinția României.

„Te așezi în fața publicului și nu te uiți ca prostul la oameni”

Renumitul actor a vorbit despre detalii intime ale vieții sale în cadrul emisiunii „40 de întrebări cu Denise Rifai”, la Kanal D.

Cum a ajuns să devină actor? „Nimeni nu m-a încurajat să fac teatru. Mama, sărăcuța, și-ar fi dorit, da, în rest, nimeni. Am ieșit din sala de sport, cu prosopul pe după gât, iar profesorul de limba germană m-a luat de mână și m-a tras într-o clasă, unde făcea un cerc literar. Mai era un băiat care știa să cânte la fluier. M-a pus lângă el, eram de aceeași înălțime cu el, mi-a zis: «De mâine vii aici». Eram șapte fete și doi băieți. Mi-a dat să recit o poezie. Mi-a oferit un singur sfat regizoral: «Te așezi în fața publicului și nu te uiți ca prostul la oameni, te uiți un metru deasupra lor și așa rămâi!»”, a povestit Mircea Diaconu.

Toma Caragiu îi spunea „Copilul”

Mircea Diaconu în filmul „Actorul și sălbaticii” (1975)

Și-a adus aminte de un moment hazliu al unui dialog între tatăl său și celebrul Toma Caragiu, coleg, printre altele, în „Actorul și sălbaticii” (1975): „I-a spus tatei: «Nu mi-l dai mie? Dă-mi-l mie!». «Cum să ți-l dau, domle, așa mare?! Eu stau cu el, îl cresc, acum să ți-l dau de-a gata?», i-a răspuns tatăl meu, un om splendid”.

De marele actor l-a legat o prietenie aparte, Toma Caragiu l-a privit ca pe propriul său copil: „Au fost multe momente calde, frumoase, nu doar cu dânsul, ci cu toți actorii de la Teatrul Bulandra. Toți îmi spuneau «Copilul». Aveam 21 de ani și jumătate, dânșii erau ceva mai în vârstă. Unele momente au fost teribile, atunci când Nicolae Ceaușescu a interzis o piesă, au fost momente cumplite, voia să desființeze Teatrul Bulandra, considerând piesa «Revizorul» subversivă. Au dat afară directorul, inclusiv pe Caragiu, a fost o ședință de 9 ore”, a dezvăluit Diaconu.

„La curățat cartofi, încercam să curăț cel mai mult”

Mircea Diaconu a povestit cum peste ani a rămas cu o mare temere după perioada petrecută la internat în adolescență: „Eram deja actor, lucram în orașul meu, în Câmpulung Muscel, erau toate notabilitățile acolo. Am simțit că s-a deschis ușa și a intrat fostul meu director de când eram elev la internat. O teroare! Când zicea cineva «directorul», eram înspăimântați. M-am crispat tot, în acel moment. A venit încet, lângă mine, iar eu n-am mai rezistat și i-am spus: «Domn director, m-am crispat tot. Sunt tuns, am tot ce-mi trebuie». El s-a mirat și, cu o voce blândă, mi-a zis: «V-am exmatriculat vreodată?». Nu, nu m-a exmatriculat niciodată. M-am supus, am fost pe măsură mereu. La curățat cartofi, încercam să curăț cel mai mult. N-am fost pedepsit groaznic, asta și fiindcă încercam să fac cât mai bine cu putință ceea ce aveam de făcut”.

Ce-l sperie

Actor, politician, Mircea Diaconu a spus și care este cea mai mare temere personală: „Nu s-a schimbat nimic în modul meu de a trăi, de a trece prin întunericul vieții, iar singura mea teză este că nu am făcut niciodată rău nimănui. Cel de Sus mă vede. Și știu că mă ajută, mă protejează, mă iubește. N-am nicio frică, dar am temeri. Nimeni n-a fost vreodată curajos înainte de a fi fricos. Temeri? Că nu voi izbândi, că nu voi fi pe măsura așteptărilor”.

Urmărește-ne pe Google News