Comentează-Libertatea: Când și unde a avut loc cea mai romantică escapadă pe care tu și soțul ați avut-o până în prezent?
-Mirela Vaida: Cea mai romantică escapadă cred că a fost la vreo câţiva ani de când prezentam emisiunea „Mireasă pentru fiul meu”, după o perioadă în care eu nu mai avusesem absolut deloc concediu, nici de vară, nici de iarnă, nici de Paşte, nici de Crăciun. Când în sfârşit am avut o săptămână liberă, am plecat cu soţul meu în Italia, pe coasta Amalfi, am închiriat o maşină cu două locuri, tipic italienească şi am plecat pe drumurile lor şerpuite, pe şoselele de pe malul mării, pe celebrul drum cu panglică albastră.
A fost de poveste. Italienii, care ştiu să trăiască viaţa, ştiu să fie ospitalieri, marea aceea superbă, Insula Capri, verdele smarald, mâncarea lor minunată, vinurile lor fermecătoare şi nopţile lor înstelate atât de mult ne-au plăcut, încât tot timpul ne-am spus că va trebui să repetăm această experienţă.
Acum suntem într-o altă etapă a vieţii, cu trei copii şi „un pic” mai multe responsabilităţi și nu aş mai putea pleca de acasă nici măcar o zi fără să nu fiu în permanentă legătură cu copiii, să ştiu cine și cât a mâncat, la ce oră, când au dormit, când s-au trezit şi cât desert au cerut, de aceea nu cred că m-aş mai putea relaxa ca atunci. Acum grijile sunt altele şi nu ştiu dacă aş mai putea repeta experienţa.
-Ce planuri aveți pentru Dragobete?
-Pentru că Dragobetele nostru este la doar câteva zile distanţă de ziua mea de naştere, încerc să le comasez.
Anul ăsta, Alex a
spus că se ocupă de încă o escapadă (cu menţiunea că acum escapadă înseamnă să
plecăm sâmbătă dimineaţa şi să ne întoarcem duminică seara), va lua bilete, se
va ocupa de tot, aşa că nu ştiu să vă spun mai mult.
-Având în vedere că aveți trei urmași, considerați că sunteți o familie completă sau mai aveți în plan încă un copil?
-Toată lumea mă întreabă asta. Exact aşa cum mă întrebau când aveam doi, acum mă întreabă când îl fac pe al patrulea. Soţul meu îşi doreşte mult încă o fetiță, deja o proiectează în mintea lui ca ea să vină peste vreo doi ani. Mi-a şi calculat mie vârsta: „La 40 de ani, să ai patru copii, uite ce frumos sună totul!”, mi-a spus.
La mine însă, fiecare sarcină s-a cunoscut mai mult decât anterioara, a fost un pic mai dificil de dus, şi nu atât din punct de vedere fizic, cât din punct de vedere emoțional. Nu mai am 20 de ani, am 38 de ani curând. Corpul parcă a răspuns mai greu, parcă mi-a fost mie mai greu, nu mai aveam la fel de multă răbdare, eram şi mai obosită cu acumularea de nopţi nedormite.
Dacă n-aş fi o mamã 100% dedicată aş spune da, pentru că nu am avut probleme la naştere, îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta, nu am avut probleme în timpul sarcinii, apoi copilul vine şi creşte. Dar eu sunt o mamă care se simte vinovatã şi acum, când petrec timpul răspunzând la acest interviu, pentru că nu stau jos cu copilul meu care se joacă şi râde acum în living.
Mă simt vinovată când nu sunt acasă şi nu îl pot alăpta la ora respectivă sau când plec seara la un eveniment şi nu sunt lângă ei să îi adorm. Când vrei să fii o mamă dedicată 100% e greu să spui că îl vrei pe al patrulea şi creşte singur, cu ceilalți. Nu e aşa. Copilul are nevoie de tine zi şi noapte. Primul an de viaţă este foarte greu. Eu i-am alăptat pe toţi până la aproape un an, pe fiecare în parte, şi asta înseamnă să te dedici, înseamnă o oboseală acumulată. De aici trebuie să plecăm. Dar da, în plan noi mai avem. Vedem ce se întâmplă peste vreo doi ani şi dacă ne mai hotărâm să îl facem şi pe al patrule, noi nu stăm de două ori pe gânduri.