Mirela Vaida, adevărul despre relația cu Titza: “Viața cu soacra e mai grea și mai plină de provocări decât viața cu trei copii”

Libertatea: Mirela, cum e viața cu 3 copii? Fiecare are alte cerințe….

Mirela Vaida: Să știți că este fabuloasă și vă spun asta din toate punctele de vedere, pentru că e frumoasă, grea, obositoare. Tudor are aproape 7 luni și nu mai doarme nopțile cum speram eu, își cere drepturile și toată noaptea mă suzetează – mamele care alăptează exclusiv cunosc termenul.

Așa că îmi este foarte, foarte greu să nu dorm nopțile și a doua zi să fiu fresh la atâtea activități! Dar asta e cea mai frumoasă provocare, pentru că tot ceea ce fac e pentru copiii mei și o fac cu bucurie și cu oboseală, dar e o oboseală frumoasă.

Pe cei mari trebuie să îi ducem la piscină, în parc, la balet, la tot felul de competiții, pe cel mic trebuie să îl duc la piscină, pentru că și el face educație acvatică de la 5 luni, trebuie și el scos afară măcar o oră pe zi, a început diversificarea și trebuie să fim atenți la fiecare detaliu, să nu neglijăm pe niciunul, să îi iubim, să dăm atenția cuvenită fiecăruia, să ne împărțim timpul la fel și să fim apți de muncă, de emisiuni zilnice, de evenimente cu band-ul, de multe alte activități pe care le am… Dar eu așa funcționez și vă spun cu mâna pe inimă că sunt cea mai fericită.

Recomandări

Rezultate prezidenţiale Republica Moldova – Turul doi. Candidatul pro-rus conduce după primele rezultate

– Care au fost cele mai mari greutăți pe care le-ai resimțit până acum alături de ei?

– Cele mai grele încercări sunt atunci când toți trei sunt bolnăviori, nici nu trebuie foarte grav, pur și simplu să vezi că nu îi poți duce la grădiniță, să vezi că fac febră, că trebuie să le faci aerosoli, plus nopțile albe pe care ni le fac mai ales băieții, că ei sunt mai năzdrăvani.

– De vreo lună, locuiești sub același acoperiș cu soacra. Cum se împacă o moldoveancă și o ardeleancă?

– Viața cu soacra e mai grea și mai plină de provocări decât viața cu 3 copii, cu 6, cu 9 sau câți vreți voi! Glumesc și nu glumesc. Să știți că pentru fiecare dintre noi a fost dificil.

Soacra a trebuit să lase orașul în care a trăit 30 de ani, în care a avut cele mai frumoase satisfacții profesionale, în care are prietene – în fiecare zi vorbește cu prietenele ei. Să te rupi efectiv de viața pe care o ai, la vârsta pensionării, să lași totul în urmă, să încui ușa apartamentului și să pleci, să vii la București, la copii, unde te iau din prima trei năzdrăvani, plus doi mai mari, care nici ăia nu sunt mai buni, și să intri în priză, să răspunzi tuturor cerințelor, să fii și ajutor, și gospodină, și bucătăreasă bună, și mamă bună, și soacră bună, și bunică minunată… nu este deloc ușor! Noi am primit-o cu brațele deschise, mai ales că pe mine viața nu prea m-a binecuvântat până acum cu ajutoare.

Recomandări

Cifrele din spatele alegerilor pentru desemnarea noului președinte al României: peste 22 de milioane de buletine tipărite și o sută de mii de ștampile

Să știți că nu pot vorbi mai urât, că se uită la mine, ea e geană pe mine! Deci, când vorbesc, trebuie să am grijă ce spun. Soacra mea este un om minunat, Dumnezeu m-a binecuvântat cu așa o soacră – soțul ca soțul, dar soacra, mama soțului, este absolut minunată! Îmi măsoară cuvintele, cred că mă și înregistrează…

Altfel, noi suntem bine, este minunat, dar, dincolo de ironiile pe care probabil că le simțiți – că dacă nu le simțiți, înseamnă că nu mă cunoașteți -, să știți că eu toată viața m-am plâns că Dumnezeu nu mi-a dat și mie un ajutor, dar mi-a dat trei copii unul după altul. E! A venit soacra și de atunci, casa e curată, când mă întorc acasă mâncarea este caldă pe aragaz, copiii au mâncat, sunt spălați și liniștiți, soțul e și el mai liniștit că vine și ne vede pe toate femeile din viața lui, alea cele mai importante, le vede împreună. Încă nu a trecut decât o lună.

Deocamdată, soacra are mai multe plusuri decât minusuri, pentru că aveam nevoie, ca orice mamă și femeie și soție, de un pic de ajutor, iar soacra mi-a venit la timp, este efectiv miere pe suflet.

– În condițiile astea, bona mai este utilă?

– Bona are un rol vital, pentru că i-a crescut pe Vladimir și pe Tudor de când aveau două luni, respectiv două zile. Bona a fost de la început în casa noastră, e ca un membru al familiei, știe toate tabieturile, toate obiceiurile, toate nevoile, toate fandoselile, copiii s-au învățat cu ea, am învățat-o să fie autoritară, dar și blândă.

Recomandări

Regele Felipe și regina Letizia, sub o ploaie de noroi și obiecte aruncate de mulțimea furioasă, lângă Valencia: „Asasinilor! Asasinilor!”

Pentru că a venit abia acum, târziu, pe Titza copiii o percep ca pe un partener de joacă de multe ori, cu care mai fac glume, de care mai ascultă sau nu, cu care se mai alintă sau nu, pentru că bunicii, în general, fac toate poftele nepoților, pentru că le mai dă pe sub mână niște ciocolată, pentru că le mai dă niște desene și așa mai departe. Bona e mai strictă, i-am impus reguli, ea le impune la rândul ei și copiii au o disciplină.

Nu vreau și nu pot să renunț la bonă. La trei copii atât de mici, nu pot să o las pe soacră-mea, abia venită în casă, să rămână, Doamne ferește!, cu toți trei bolnavi într-o zi, pentru că la mine directul e direct, nu mă așteaptă, nu are scuze și nu stă să mă aștepte până ajung eu de la spital. Și atunci, trebuie să am acasă două femei de nădejde: soacră-mea și bona.

Urmărește-ne pe Google News