Mitică Dragomir: «Le mai zic nepoţilor câte-o porcărie, de urlă nevastă-mea la mine»

Libertatea: Păreţi mereu pus pe muncă şi pe glume... Mitică Dragomir: Da, am un chef nebun de muncă de la 7 dimineaţa la 7 seara! Sunt numai în priză! Acum sunt la finalizarea unui bloc, eu sunt tatăl patronului şi el munceşte foarte mult. Peste tot unde am fost am făcut câte ceva, n-am trecut ca gâsca prin apă. Ce vă doreaţi să ajungeţi când eraţi mic? Şef de utilaj la CAP mă visam! Eram sărac lipit, mi-era frică de foame şi încă mi-e teamă şi acum. Când eram mic, aveam călcâiele aşa de crăpate, că prin crăpături puteau intra şi greierii. Până la 14 ani nu am ştiut ce sunt ăia pantofi. Eram desculţ din martie până-n noiembrie. Eram un amărăştean, dar am ajuns cel mai bine din Bălceşti. Vă ţineţi foarte bine la 68 de ani. Cum? Se vede, nu? Arăt bine pentru că sunt un ţăran autoeducat. Am o soţie care a ştiut să mă înveţe să mă port şi să mă îmbrac mereu elegant. Nevastă-mea este foarte pretenţioasă, şi acum sunt asortat. Bine, sunt plin de praf de pe şantier, dar sunt asortat. Ce înseamnă soţia pentru dv.? 50% din tot ce sunt şi tot ce am i se datorează. Ne mai certăm noi, ne mai contrazicem, însă respect femeia care m-a făcut om. Sunt multe ispite in jurul dv... Aţi reuşit să rămâneţi fidel? Am supărat-o de nenumărate ori, dar mai frumoasă, cuminte şi respectuoasă decât nevastă-mea nu a fost nici una. A fost geloasă şi este şi acum. Au circulat tot felul de poveşti pe seama mea, dar adevărul e că n-am avut-o nici cu ţigările, nici cu femeile, nici cu băutura. Dacă beau, beau doar vin, nu pun gura pe tărie. Am însă un viciu: jocurile de noroc, poker şi table. A, şi mai am unul: dau toţi banii din buzunar la lăutari! Îmi plac mult Niculina Stoican, Maria Ciobanu şi Filofteia Lăcătuşu. Deci aşa vă cheltuiţi banii... Ne spuneţi şi cum îi faceţi? Sau cum aţi făcut primul milion de euro? Sunt vremurile grele, nu putem să vorbim despre asta. Mai bine să vorbim despre datorii. Când vorbeşti despre datorii, nimeni nu e invidios. Dacă nu aţi fi fost om de afaceri ce aţi fi ales? Mi-ar fi plăcut să fiu avocat sau agent de vânzări. Nepoţii dau semne că v-ar călca pe urme? Lui Robbin, care are 5 ani, îi plac calculatoarele şi tenisul. El este aşa, mai şmecher. Iar lui Bogdan, care are 11 ani, îi place fotbalul. Trageţi voi concluziile. Înţeleg că sunteţi topit după nepoţi. Lor le lăsaţi averea? I-aţi trecut în testament? Nu fac, tati, nici un testament! Totul îi rămâne băiatului meu. Nepoţii or să aibă fiecare de la mine câte un apartament. Mai am un pic şi finalizez blocul din Sebastian, unde o să avem 78 de apartamente. E greu să fiţi bunic? E o activitate care mă ţine în priză, dar trebuie să recunosc că se ocupă mai mult nevastă-mea de nepoţi. Fiind cadru didactic, lucrează cu ei la matematică, la română. Bogdan este cel mai tare. Eu mă joc cu ei, le mai zic câte o porcărie, să-i înveselesc, de urlă nevastă-mea la mine. Deci, soţia se ocupă de nepoţi... Dar de casă, tot ea? Sau vă împărţiţi treburile? Nevastă-mea nu m-a lăsat să fac niciodată nimic în casă, nici nu ştiu unde sunt paharele. Noi nu avem femeie în casă, ea face tot, iar în bucătărie este de nota 100. Le are, dom’le, ştie să gătească orice! Eu nu mănânc la restaurant decât când sunt mese organizate, petreceri la care sunt invitat. În rest, mănânc acasă. Cu sănătatea cum staţi? Anul trecut aveaţi probleme cu spatele... Mă simt excelent. De când urc şi cobor până la etajul zece în blocul pe care l-am ridicat, nu mă mai doare spatele. Mai fac şi masaj la ucraineanca Floarea, care a pus multe vedete pe picioare. E foarte bună. Aveţi vreun regret în viaţă? Că nu am fost în stare să învăţ două limbi străine. Ştiu doar în engleză vreo 150 cuvinte, suficiente să mă descurc în toate ţările. Fiul meu ştie cinci limbi străine. Când plecăm împreună pe undeva, sunt tare mândru de el.