Libertatea: Organizezi primul maraton pe tocuri de la noi, în scop umanitar. Cum ți-a venit această idee?
Monica Davidescu: De 3 ani, de când fetița noastră merge la școală, am observat un fenomen matinal. În fiecare dimineață, mămici ocupate cu viața profesională, dar care dau importanță la fel de mare și vieții de familie, încearcă să împace în viteză cele două cariere. Și reușesc. Cum în fața școlilor nu există suficiente locuri de parcare, iar mămicile își conduc copiii până la intrarea în școală, femeile sunt nevoite să parcheze pe străduțe laterale, de unde aleargă pe tocuri, cu copilul de mână și ghiozdanul pe umăr, uneori și cu umbrela în mână, până la ușa școlii și apoi, tot în alergare, înapoi la mașină, ca să poată ajunge în timp la serviciu.
Copiii care au o familie sunt norocoși, pentru ei aleargă cineva.
Ce se întâmplă cu copiii care nu au familie? Copiii abandonați, copiii de la așezămintele sociale, copiii cu probleme de sănătate abandonați în spitale? Pentru ei cine aleargă?
Îmi doresc ca împreună cu Alexandra Dobre, care a spus prima „da” în acest proiect, să facem „MaraTOC – „Maraton” pe tocuri”, la care să strângem bani pentru Fundația „Ajut un copil” și pentru „Fundația Nane”, dar și pentru o socializare de bună calitate, pentru distracție și voie bună.
Evenimentul se va desfășura pe 2 noiembrie, la Arena Națională, în bucla de la intrare, de la 10.00 la 13.00.
– Ai cooptat și alte vedete în acest proiect?
– Da. Am asigurarea, până acum, că vor fi alături de mine pe 2 noiembrie Maricica Puică, Elisabeta Lipă, Violeta Beclea, ca nume din lumea sportivă. Soțul meu, Aurelian Temișan, Andrei Ștefănescu, Bogdan Tașcău (dl. Problemă), Andreea Bălan și George Burcea, Anca Dinicu, Alexandra Sălceanu și Letiția Vlădescu au mai confirmat. Aștept însă programele altor artiști cu care am vorbit și care se străduiesc să fie alături de noi la eveniment.
A crescut fără mamă: „De câte ori mi-a fost greu, am avut-o alături ca pe un prieten imaginar”
– Apropo de ce spuneai mai sus: nici pentru tine n-ar fi avut cine să alerge… Ai crescut fără mamă de la 3 ani.
– Da, mama a lipsit. Dar a fost prezentă întotdeauna lângă mine. Mi-am așezat proiecția mamei undeva lângă mine, sus, ca și când mă veghează și de câte ori mi-a fost greu, am avut-o alături ca pe un prieten imaginar. Bunica din partea tatălui a preluat toate îndatoririle mamei, am învățat de la ea toate valorile vieții, începând cu responsabilitățile pe care le are un copil față de familie, casă, societate, școală, până la trucuri de gospodină. Și cu ea am analizat fiecare „obstacol” în parte.
– Ai căutat un substitut mai târziu? A existat o actriță de care te-ai apropiat mai mult, privind-o ca pe o mamă?
– Nu. Mama e mama. Mama e bunica. Dar am avut drept modele mai mulți actori și actrițe, în perioade diferite, și am încercat să “fur” cele mai bune soluții de la fiecare.