VIDEO EXCLUSIV | Monica Davidescu și-a câștigat existența ca magazioner. „Număram cuie, scânduri…”

Monica Davidescu are 45 de ani și este una dintre cele mai îndrăgite și talentate actrițe de pe scena artistică din țara noastră. Este căsătorită de foarte mulți ani cu binecunoscutul cântăreț Aurelian Temișan, împreună cu care are o fetiță scumpă foc, Dora.

Într-o zi de început de toamnă, Monica Davidescu ne-a primit în cabina sa de la Teatrul Național din București, acolo unde se pregătește intens pentru un nou rol dintr-o nouă stagiune, și anume pentru spectacolul „Livada de vișini”.  Îmbrăcată cu pereche de colanți și o ie stilizată, cu două codițe împletite și cu un zâmbet cald pe chip, Monica Davidescu a stat la povești cu echipa Libertatea, dezvăluind amănunte neștiute despre femeia care se află dincolo de imaginea persoanei publice.

„Eu aplic acest tratament în viața de zi cu zi. Trebuie să spăl în seara asta rufe, să fac mâncare, trebuie să cumpăr musai astăzi copilului, pentru că luni începe volei, teniși, că nu are teniși de volei, colanți de volei… și trebuie musai-musai să mă duc la proba de rochie că sâmbătă nașul are nuntă… Numai că eu stau aici la teatru până la ora 18:00 – 19:00. Aici, trebuie să mă gândesc la ce am aici. Restul le fac ușor. Când plec de aici, fac și una și cealaltă, merg și colo. Cât mi-ajunge timpul le fac. Când ajung diseară acasă mai bag o mașină de rufe, mai calc ceva. Toate deodată și în același timp pe rând. Și când calc, știi cât de bine se învață textul când calci sau speli vase. Fiecare își învață textul în felul lui propriu și personal. Unii îl învață doar la mișcarea pe scenă, cu ceilalți, alții îl învață în liniște, cu ochiul acolo. Eu îl învăț cu caietul lângă mine, după o primă discuție cu regizorul, ca să știu eu încotro vrea el să se ducă și să am gândurile corecte pe care le văd și ceilalți, că trebuie să gândim toți în aceeași direcție. Și atunci îmi iau o activitate casnică, care nu necesită neuroni, și îmi pun textul lângă și când spăl vasele, le pun în mașină sau le scot din mașină, mai dau textul. Mai ales când este un spectacol greu, cum este acesta pe care îl pregătesc acum – Livada de vișini, care mă preocupă, mă surprinde bărbatu-meu (n.r. cântărețul Aurelian Temișan) cum mă pieptăn și îmi spun textul, îmi fac codițe și îmi spun textul… Nu spun vorbele tare, la șapte dimineața, când îmi fac eu părul, ci în gând”, ne-a mărturisit Monica Davidescu.

Recomandări

Rufin Zamfir, expert în dezinformare rusească: „Este obligatoriu ca instituțiile competente să verifice dacă Rusia a interferat în procesul electoral din România”

Actrița ne-a vorbit și despre superstiții.

„Da, m-am gândit la asta. Am crescut la țară, copil orfan fiind, orfan de mamă, poate de asta empatizez foarte mult cu copii care nu au un părinte sau nu au părinți. Lipsa mamei m-a făcut să mă descurc singură de la o vârstă fragedă, pentru că bunica ne învăța acest lucru, că trebuie să te descurci, asta e. Când am rămas orfană aveam 3 ani, sora mea mai mică avea un an și sora mai mare cinci ani. la țară sunt multe lucruri de făcut, am muncit, de asta acum nu mi se pare nimic greu… N-a fost o copilărie cum îi ofer acum copilului meu, cum le oferim acum copiilor noștri… că ei nu știu să facă mari lucruri. Le oferim totul că ne sunt dragi”, ne-a spus ea.

„Era o superstiție. Copil fiind, n-am dormit nopțile, Doamne…Citind mi-am scos superstițiile astea și am învățat din cărți, din ce au scris alții. Deci, copil fiind, o aud pe mamaia zicându-i unei verișoare: „Ce faci, fată, acolo? Nu te întinde, nu te întinde că scapă copilul ț..a din gură”. Ea era gravidă în vreo opt luni. Avea vreo 20-21 de ani și spăla femeia geamurile. Și  mi s-a părut o superstiție… Cred că eu aveam vreo cinci sau șase ani și în mintea mea a fost o chestie că dacă ești gravidă și te întinzi, moare copilul… Am avut-o ca superstiție mult timp… Din cărți am învățat că superstiția nu e superstiție…”, a adăugat vedeta.

Recomandări

Mircea Geoană, când ocupa funcția de ministru de externe, l-a angajat pe Călin Georgescu drept consilier personal

„Pentru mine, foarte important când intru în scenă este să știu textul, să am tot costumul, să îmi verific recuzita și să am cele 10 minute, momentul meu cu mine personajul. Am emoții de fiecare dată când intru în scenă. Sunt emoții constructive, dar mai iau și niște medicamente. După o vârstă trebuie să te îngrijești și de inimă când bate mai puternic… Eu, după ce ies din scenă, îmi dau seama ce norocoasă sunt. Pentru că uneori îmi doresc să fug de realitatea mea, este o realitate minunată și absolut frumoasă… Sunt unul dintre norocoșii care trăiește și câștigă bani din ceea ce îi place”, a afirmat artista.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 10

A avut mai multe meserii înainte de a cunoaște celebritatea

Puțină lume știe că binecunoscuta actriță a practicat mai multe meserii înainte de a deveni cunoscută publicului larg. A fost învățătoare, secretară, magazioner, manechin în vitrină și a făcut chiar și figurație pentru a reuși să se întrețină.

Recomandări

Mulțumim, Klaus! Aroganța, lăcomia și servilismul au produs, în mod uimitor, speranță

„Când am terminat liceul și mi s-a propus această slujbă de învățător suplinitor, am zis wow. Și am făcut cu pasiune teribilă. Am făcut o serbare, cum făceam eu când eram în clasa a doua, de care copiii își aduc aminte și azi…Anul trecut am fost la o nuntă, în satul meu, și m-a primit în căminul cultural în care eu am făcut acestă serbare, și m-a primit o tânără zâmbitoare, frumoasă, pe care nu o mai cunoșteam. „Adina sunt, din clasa a patra”, mi-a zis. A fost eleva mea. Mi-a spus că nu s-a mai făcut de atunci serbare și o ține minte tot satul… Am renunțat la a fi învățătoare de frică. Frica că nu mă voi împlini în ceea ce îmi doresc eu și nu știam că îmi doresc. Pentru că voiam atât de mult să dăruiesc copiilor și să fac și mi-era teamă că am să rămân învățătoare toată viața. iar eu simțeam că pot să fac ceva mai mult pentru mine. Și am mers la București dintr-o întâmplare. Se caută figurație pentru Revelionul 1991-1992 la TVR. tata mi-a zis să nu mă duc. Ba da, mă duc. A fost  o credință atât de teribilă, soarta. Am ajuns în București, am făcut figurație șase săptămâni, am stat la verișoara. În aceste șase săptămâni, s-a întâmplat că Brândușa Novac a venit la mine, văzându-mă că am un talent nativ la dans, și m-a întrebat dacă vreau să intru în trupă. Nu m-am gândit nicio secundă unde stau, cât știu eu să dansez, ce știu eu… Și am intrat în trupă, mi-a spus că am șase luni de pregătire înainte de a urca pe scenă. Eu am crezut că intru în trupă și câștig și un ban din ce dansez, că nu aveam ce mânca.

Am început pregătirea, dar din ce trăiesc? În cele șase săptămâni de televiziune, vorbind, cineva m-a auzit și mi-a zis că vorbește la magazie, că îi trebuie cineva care să numere. Am fost o lună magazioner la TVR. N-am înțeles nimic. Am numărat cuie, scânduri, plastice. Număram și îi spuneam omului câte sunt. O slujbă absolut penibilă, banală. dar, mă rog, mi-am câștigat o lună banii de acolo. Timp în care am găsit să lucrez ca secretară în altă parte. Și zic, mă, mă duc ca secretară, că vorbesc frumos, mă îmbrac frumos, ce am a face, îi fac omului cafeaua și îi aduc ce-mi cere.

Și zice, vreau să-mi scrii asta la calculator. Păi nu știu să scriu la calculator. Așa că, în timp ce stăteam degeaba, învățam să scriu la calculator. deci, era ceva… A fost o experiență teribilă, foarte plăcută, am căștigat bani, am căștigat experiență, am învățat ce înseamnă să ții o agendă, am învățat ce înseamnă să ții un program, am învățat ce înseamnă să-ți coordonezi timpul. Aveam 20 de ani, la 20 de ani copiii din ziua de astăzi învață cum să-și facă într-un bar alți prieteni, ceea ce nu e în regulă. Am învățat cum să-mi gestionez banii”, ne-a mărturisit Monica Davidescu.

„Banii îmi ajungeau efectiv de mâncare. Nu îmi cumpăram haine. Eu niciodată nu mi-am cumpărat haine după plac, după gust, după voință. Doar ce mi-a fost necesar, doar în momentul respectiv. Atât. Nu-mi era necesar. N-am nevoie de două cămăși albe în garderobă, mi-ajunge una. Aaa, dacă se rupe, dacă este de nepurtat… Garderoba mea este cu mult mai mică decât garderoba soțului meu și dacă mă vedeți îmbrăcată frumos prin diverse chestii este datorită prietenelor mele creatoare de modă. Mă îmbrac cu rochii și le duc înapoi. Am în garderobă două rochii vechi de 15 ani. În rest, tot ce port este sport”, a completat ea.

A intrat pe scenă indiferent ce s-a întâmplat

Despre pățaniile pe scenă, Monica Davidescu și-a amintit  de una dintre acestea:

„Ce-mi aduc aminte este o căzătură pe scenă. O căzătură atât de rea…Ultima intrare la „Chicago”, unde o jucam pe Roxy. Era muzică și intru eu cu Ilinca Goia de mână și cad, mă rostogolesc, îmi rup genunchiul. Deci aveam o plagă mare în genunchi. M-am aplecat, mă duerea îngrozitor , eu divă, m-am aplecat, am luat aplauzele. Soțul meu mă ținea de mână ți mă întreba: „Te doare?”. „da..”, „Ți-e rău? Poți să mergi”, „Da…”. Și am ieșit frumos. Și tot la „Chicago”, n-am știu că o banală verucă într-un buric de deget de la degetul mare de la picior, când este scoasă chirurgical se scoate tot buricul degetului. Și am scos joi negul. Eu joi nu am putut să calc în picior, iar sâmbătă aveam spectacol. Șchiopătam, eram disperată… Mi-am băgat piciorul în pantoful cu toc, albă la față, durerea nu vrei să știi cum era… Mi-a dat doctorița antiinflamatoare… Nu pot să explic cum și de ce până la scenă nu am putut să merg, dar când am intrat în scenă, ca Roxy, și am călcat pe picior nu mă durea deloc. ori adrenalina, ori emoția, ceva.. ba mai mult, unul dintre colegi m-a călcat pe picior, atunci am simțit. Am ieșit din scenă, trei ore mai târziu și nu mai puteam să merg… dar eu trei ore nu am simțit durerea”, a încheiat Monica Davidescu.

Monica Davidescu este implicată activ și într-un proiect caritabil, ajutuncopil.ro.

Vedeta și alți artiști și oameni de bine, de profesiii diverse – cum sunt Ciprian Morega, Adrian Beizadea, Adrian Nicolescu, Irina Metehoiu, s-au alăturat părintelui Andrei Drăgan de la parohia Nefliu, Măgurele, care construiește o casă care urmează să devină „acasă” pentru 20 de copii orfani. Pe 9 septembrie, la Măgurele va avea loc un cros, iar banii pentru înscriere vor fi donați acestei misiuni umanitare. După cursele de alergare va avea loc un spectacol prezentat de Monica Davidescu și susținut de numeroși artiști care s-au alăturat cauzei.

„Pe 9 septembrie facem acest eveniment ca o sărbătoare a orașului Măgurele, pentru ca oamenii din acest oraș să conștientizeze existența casei și a acestor copii. Și le spunem, totodată, că suntem apoape și că vor urma mai multe evenimente în această casă. Pe 9 septembrie, la ora 9:00 oamenii se strâng, la 9:30 se dă primul star. Sunt starturi diferite pentru copii, pentru adolescenți, pentru maturi. Se dă startul. Îi așteptăm pe oameni să termine, bem apă frumos, ne relaxăm, poate facem cunoștință la start și cu Maricica Puică și cu Valeria Răcilă. După care intrăm în aulă, cei care au concurat, cei care sunt spectatori, oferim premii câștigătorilor”, ne-a explicat actrița.

Este al doilea eveniment organizat de către “Asociaţia Diaconia – Filiala Măgurele”, în cadrul proiectului “Ajut un copil”. Acest cros denumit “Goana după sănătate – Alerg şi ajut un copil” este mai mult decât un prilej de mişcare sau întrecere sportivă, este modul prin care se vrea să se atragă atenţia, în comunitate şi nu numai, asupra importanţei unui stil de viaţă sănătos, dar mai este ceva… este oportunitatea unei noi şanse pentru câţiva copii abandonaţi.

Primele declarații ale Mariei Constantin după ce soțul ei i-a adus acuzații grave

Urmărește-ne pe Google News