Comentează– Monica, ai încheiat activitatea la Teatrul Național București, dar ai o vară plină de proiecte. Ești deja de 4 ani profesoară de actorie în diverse tabere. Cum este lucrul cu copiii? Ce îi înveți?
– Da, am încheiat activitatea în această stagiune la TNB. A fost o stagiune plină cu spectacole frumoase, care s-au jucat cu bucurie – “Regele Lear”, “Livada de vișini”, “Bârfe, zvonuri și minciuni”, “Luminița de la capătul tunelului”, “Allegro ma non troppo”, cu o nouă premieră, “Preșul”, și două spectacole Aurelian Temișan, “Tribut Aurelian Andreescu”, la care am fost în organizare/regie, asta pe lângă celelalte proiecte de la alte teatre și cursurile cu copiii de la Sala Dalles sau de la Centrul Cultural Cornetu, și taberele și festivalurile Belle Arti de care tocmai ai amintit.
La festivalurile Belle Arti, când sunt în juriu e fantastic să descopăr progresele pe care le fac copiii de la ediție la ediție. În tabere suntem mai mulți profesori, întotdeauna sunt cel puțin doi sau trei de canto și uneori unul de actorie. Eu fac ore de improvizație, exerciții de dicție, jocuri de memorie, de atenție distributivă, de concentrare și întotdeauna încălzire fizică, gimnastică. La finalul taberei se face un videoclip sau un spectacol.
– Din acest proiect face parte și soțul tău, Aurelian Temișan, el fiind profesor de muzică. Cum a venit propunerea? Ați fost cooptați împreună?
– Nu, pe rând. Aurelian era în jurii de multă vreme. Eu am fost invitată să îi prezint, apoi să jurizez. La un festival la care toată lumea a rămas peste noapte în locație am stat cu copiii și ne-am jucat jocuri de teatru, așa, doar ca să ne petrecem timpul împreună, lor le-a plăcut și atunci s-a introdus în tabere și modulul de actorie, de atitudine scenică. De atunci suntem mereu cooptați împreună și îmi place când lucrăm în familie cu copiii.
– Printre cursanți se regăsește și fiica voastră, Dora. Ce înclinații are? Este atrasă mai mult de actorie sau de muzică?
– Fără să vrea neapărat, Dora vine cu mine la cursuri de 4 ani. Nu aveam cu cine să o las. Încet, încet, a intrat și în joculețele ușoare, apoi a devenit conducător pentru cei mai mici, care sunt încântați să se ia după unul mai mare, care pare că știe mai bine. A deprins multe dintre secretele de scenă – ea e prezentă mereu și la teatru cu mine -, a învățat diferențierea tonurilor, caută măsura corectă, dar nu știu dacă va alege această meserie. Acum e atrasă de dans în mod special, ia lecții de pian și cântă cu tatăl ei ori de câte ori are ocazia, acasă.
– Dora obișnuiește să vină la teatru în culise? Cum privește meseria ta?
– Vine des cu mine la teatru, respectă ceea ce fac, dar cred că are și un strop de gelozie din cauza programului meu încărcat care o face să stea pe margine.
– Ce planuri de vacanță aveți pentru vara asta? Unde vă veți încărca bateriile?
– Dora are mai multe tabere: de muzică, de dans, calculatoare, istorie. Noi ne pliem pe programul ei, iar împreună vom pleca câteva zile la Portaventura, în Spania.
Citește și:
Recomandările culturale ale săptămânii. Descoperim cum se simte Pescărușul pe acoperișul TNB-ului