ComenteazăCharlotte Field (Charlize Theron) se pregătește să candideze la Președinția Statelor Unite ale Americii, visând să scrie istorie din postura primei femei care ocupă această funcție în stat. Deși e deja o figură consacrată în politică, simte nevoia să-și condimenteze un pic discursurile, cu replici originale și spumoase.
Norocul face ca Charlotte să se intersecteze la o petrecere cu Fred Flarsky (Seth Rogen), un jurnalist extrem de talentat, dar cam slobod la gură. Cei doi se știu încă din adolescență, când ea i-a fost dădacă, iar el o iubea în secret.
Având deja acest trecut comun, Charlotte
îi propune lui Fred să se alăture echipei sale de Relații Publice, în calitate
de scriitor al discursurilor ei pentru campania electorală. Zis și făcut, iar noile
monologuri par să dea publicul pe spate.
Totuși, colaborarea profesională
începe să scârțâie din momentul în care Fred își mărturisește atracția față de
ea, dragoste pe care încă nu a reușit s-o depășească. Indiferent dacă sentimentul
e reciproc sau nu, subalternii o avertizează pe Charlotte: cuplul nu ar da bine
în ochii alegătorilor.
Un cuplu improbabil
În vreme ce Charlotte e rafinamentul
întruchipat și inspiră numai admirație, Fred se îmbracă precum un golan, are
buzunarele pline de droguri și poate fi confundat cu un om fără adăpost din
cauza bărbii.
La prima vedere, nu au nimic în
comun, dar candidata la prezidențiale își dă seama că Fred e cel care-și
trăiește viața din plin, lipsit de griji, în timp ce ea nu poate ronțăi niște
frigărui de teama paparazzilor.
Pe măsură ce se apropie mai mult de el și se simte tot mai confortabil, o presează întrebarea: „Oare e mai bine să fii președinte, copleșită de responsabilități, sau să te bucuri de libertate alături de un tip simplu?”.
Am nimerit jackpot-ul!
Mult prea rar avem norocul să
nimerim o comedie reușită din toate punctele de vedere – să amuze constant, dar
să aibă și o poveste bine închegată, ilustrată de actori experimentați, care
dau bine pe ecran împreună. Potul cel mare, practic.
Nici nu e de mirare. Statistic
vorbind, sunt șanse mari ca orice comedie căreia îi dai „Play” (la întâmplare)
să fie slabă sau mediocră, pentru că este unul dintre cele mai exploatate
genuri cinematografice. Potrivit analistului Stephen Follows, dintre
toate filmele produse pe glob de-a lungul ultimelor două decenii, cam 3 din 10
sunt comedii.
Asta înseamnă ridicol de multe
producții umoristice și – implicit – ridicol de multe producții umoristice proaste,
dacă acceptăm ideea că nu toți cineaștii se pricep la meseria lor.
Regizat de Jonathan Levine, „N-ai șanse, frate!” e unul dintre acele cazuri fericite în care pornești la drum fără așteptări și te trezești râzând până răgușești. Mă refer chiar la râs gălăgios, cu poftă, genul care provoacă și crize de astm spectatorilor cu această sensibilitate respiratorie. Sună alarmant, dar o spun în cel mai bun sens cu putință.
Seth Rogen nu-i un simplu clovn
Prezența lui Seth Rogen e la fel de magnetică pe cât te-ai aștepta. Unul dintre cei mai simpatici actori ai momentului, canadianul se dă în spectacol și reușește să smulgă hohote din mulțime fără să lase impresia că s-ar strofoca. E perfect natural, într-un rol care i se potrivește mănușă.
Vestea bună pentru publicul larg
e că Rogen se abține cât de cât de la obscenitățile și limbajul colorat care-l
caracterizează. Asta pentru că nu s-a ocupat și de scenariu, deci textul a
rămas în sarcina unor oameni mai… cuminți.
Amuzant știam deja că e, dar Seth
Rogen impresionează acum și în departamentul dramatic. În multe momente
sugerează că umorul personajului său e un mecanism de apărare, o fațadă construită
peste stima de sine scăzută – contrast plauzibil, care îi iese de minune.
Deși transformă până și momentele
intime în parodii, sensibilitatea lui Fred și dragostea lui pentru Charlotte sunt
mereu evidente, ceea ce ne determină să-i facem galerie în plan amoros.
Dragostea sau cariera?
De cealaltă parte, Charlize
Theron reușește să rămână elegantă și demnă chiar și atunci când povestește în
detaliu cum s-a stricat la stomac, odată.
Candidata la Președinție e înconjurată de-o echipă care-i planifică meticulos imaginea publică. Pe măsură ce se apropie de idealul alegătorilor, Charlotte descoperă că se distanțează de sine. Campania electorală riscă să-i îngroape adevărata personalitate și să o separe definitiv de Fred.
Interacțiunile lor par sincere, firești și construiesc treptat o relație autentică. Studiile echipei de PR arată că publicul nu și-ar dori s-o vadă pe Charlotte cuplată cu un individ necioplit și neîngrijit precum Fred, deci politiciana se vede nevoită să aleagă între iubire și succes profesional. Viață fericită vs. carieră strălucită.
Livrează exact ce promite
Deși toate ingredientele sunt bine alese și înțelept dozate, compoziția finală nu lasă o impresie pe termen lung. E o poveste de care te bucuri pe moment, care te umple de energie și de bună dispoziție, dar nu-ți va rămâne gravată în memorie.
Nu se remarcă prin nimic în
departamentul vizual, iar dilemele lui Charlotte și morala poveștii le poți
considera banale, în esență. Noroc că sunt puse într-un context inedit.
În apărarea filmului, e clar că
nu și-a propus să reinventeze roata sau să culeagă trofee. Vrea doar să ne
distreze copios și să ne emoționeze prin relația improbabilă a celor doi
protagoniști. Trece cu brio ambele probe!
Nu poți să râzi la nesfârșit
I-aș reproșa, în schimb, faptul
că-i un pic prea lung. 2:05 ore e o durată neconvențională pentru o comedie și,
pe alocuri, lasă impresia că se trage de timp. Din cauza asta apar decelerări
în ritmul acțiunii, care la rândul lor atrag pauze mai mari între momentele
comice.
Totuși, aceste răgazuri ne permit
să aprofundăm relația dintre Charlotte și Fred, prin dezbateri mai serioase și
mai ancorate în realitate. Nu sunt momente moarte, dar pot părea așa din cauza
contrastului cu episoadele hazlii.
Pe scurt, te încurajez să-i dai o
șansă filmului. Pe marele ecran te așteaptă actori talentați și simpatici, care
simulează excelent o relație pe cât de controversată, pe atât de dulce. Povestea
e captivantă și are o miză uriașă – Președinția SUA -, iar glumele bune vin pe
bandă rulantă.
„N-ai șanse, frate!” / „Long Shot” rulează în cinematografele din România începând de pe 28 iunie.
Nota: 8/10.
Vezi și topul celor mai bune filme de comedie din toate timpurile