ComenteazăVizibil emoţionată şi cu lacrimi in ochi, Nicoleta a povestit că, la fel ca Attila Hainer, şi ea s-a simţit marginalizată în copilărie şi spune că este timpul „să facem să fie lumea asta mai bună. să nu se mai uite nimeni la culoarea părului, a ochilor sau a pielii”.
„Oarecum, în Hainer m-am văzut pe mine pentru că prin ce a trecut el, am trecut şi eu când eram mică. Şi eu eram destul de marginalizată. Am fost un copil foarte introvertit. Sunt copii care te pun la perete, care te pun jos, care dau cu pumnul, cu palma, că provii dintr-o familie saăracă, că nu ai un sandviş ca al lor sau un ghiozdan ca al lor sau haine ca ale lor„, a spus Nicoleta, potrivit ziarului Ring.
„Ţin minte că nu aveam bani de stixuri şi aveam o colegă care avea o situaţie mult mai bună ca a noastră. Mânca stixurile şi partea de care ţinea o punea acolo unde se punea cerneala. O dată am poftit atât de tare, dar mi-a fost ruşine să-i cer şi am aşteptat să se termine orele şi m-am făcut că plec şi am zis că am uitat ceva în bancă şi m-am întors ca să iau câteva din stixurile alea”, a mai poestit Nicoleta, printre lacrimi, amintindu-şi şi de problema cu acoolul a tatălui ei: „Ştiu ce înseamnaă să trăieşti într-o familie în care alcoolul este o problemă. Tata avea o problemă cu alcoolul, încă are şi a ramas singur… Îmi pare rău că tata a rămas singur din cauza alcoolului”.
„M-am ataşat atât de tare de Hainer pentru că în el l-am regăsit pe fratele meu cu care nu m-am înţeles foarte bine”.