Niște țărani! Răzvan şi Dani au dat «sticla» pe lemne, fân şi miros de bălegar. Ce le-a plăcut şi ce nu din experienţa rurală, ne-au povestit chiar ei | INTERVIU

Libertatea: La modul cel mai sincer, v-a plăcut să fiţi ţărani?

Dani: Da, mi-am adus aminte de copilărie. Eu am crescut la ţară, iar bunicii nu ne-au scutit nici pe mine, nici pe fratele meu de muncile din gospodărie.
Răzvan: Dani ştie foarte bine care e diferenţa dintre a mulge vaca şi a mulge capra, cum se conduce un tractor şi toate muncile îi sunt familiare. Eu mai mult decât să merg la piaţă nu am făcut nimic în viaţa asta. Eu sunt un fiu al asfaltului, drept pentru care mă uitam la ce e pe acolo mai ceva ca la grădina zoologică. Dar mi-a plăcut că satul îţi dă o doză de libertate pe care oraşul nu ţi-o dă.

V-aţi încumetat să adunaţi balega vaci­lor… Cum a fost, ca experienţă olfactivă?

Dani: Eu nu sunt un tip prea sensibil şi sunt obişnuit cu mirosurile de la fermă, dar am sesizat cât de tare îi deranjează pe colegii mei mirosul din grajd. S-a văzut clar pe feţele operatorilor, dar şi pe ale ospătarilor care ne-au servit cina şi care cred că simţeau mirosul din hainele mele.

Unde v-aţi descurcat mai bine, la câmp sau prin ogradă?

Dani: Mi-a plăcut mult în preajma animalelor. Cel mai greu mi-a fost să asamblez un birou, pentru că atunci când am terminat, mi-a rămas proverbialul pumn de piese. Iar cel mai bine m-am descurcat în fermă, mai ales că am fost lăsat să mă joc cu diverse utilaje de pe acolo. Când eram mic, eu îmi doream să devin tractorist!
Răzvan: Cred că la câmp. Nu de alta, dar acolo aveam mai multe locuri pe unde să mă ascund de nea Mărin…

Recomandări

Cazul Ferma Dacilor. Un an de la focul devastator care a omorât opt oameni. Laboratorul de expertize criminalistice a identificat cauzele incendiului

Şi în fân…

Dani: Da, fânul era cel mai bun loc în care să ne ascundem de câte ori voiam să tragem chiulul!
Răzvan: Eu am aţipit în fân, dar m-a mâncat spatele două zile după aceea. Cred că sunt alergic la fân, dar nu aveam de unde să ştiu, nu mă mai tolănisem niciodată.

La tăiat de lemne… v-au ţinut muşchii?

Dani: Am fost puşi doar la sortat.
Răzvan: N-am tăiat lemne, că am ascuns eu toporul de nea Mărin. Doar le-am stivuit.

Ce vi se pare mai greu: să dai la sapă sau să suporţi vedetele la 7.00 dimineaţa?

Dani: Eu am săpat mult şi multe şiruri lungi la ţară. Chinul este uneori comparabil cu munca în televiziune. În ambele cazuri trebuie să ai răbdare şi rezistenţă.
Răzvan: Să dai la sapă.

Şi ca să continuăm în aceeaşi notă: unde credeţi că sunteţi mai buni, pe câmp sau la TV?

Dani: Eu până la 34 de ani nu mi-am răspuns încă la această întrebare.
Răzvan: Lumea zice că la TV, dar dacă ar fi cazul, cred că ne-am descurca şi la câmp. Uneori, am senzaţia că sunt mai degrabă la prăşit decât la televizor.

Ce v-a lipsit din toate facilităţile traiului la oraş?

Dani: Cel mai mult mi-a lipsit patul. Şi pentru prima dată în viaţă, mi-a fost dor de alarma mea de la telefon, care mi se pare mult mai blândă decât vocea lui nea Mărin.
Răzvan: Aglomeraţia de maşini. Nu pot să trăiesc dacă nu am parte de cel puţin un dop în trafic.

Recomandări

Edith Alibec, despre ce înseamnă să fii actriță independentă: „M-am apucat să fac proiectul și am început să bat la uși”

Cu meniul “ţărănesc” cum v-aţi împăcat?

Dani: La toate chinurile din zilele de lucru s-a adăugat o singură plăcere: cea culinară. Miroseam a slănină şi-a ceapă de la micul dejun până la cină!

V-a deschis experienţa asta apetitul pentru o vacanţă la ţară?

Dani: Eu îmi petrec fiecare weekend la o pensiune, la munte sau chiar în sate.
Răzvan: Da, dar să muncească alţii pentru noi.

Cu vedetele feminine cu care aţi împărţit sarcinile cum v-aţi împăcat?

Răzvan: N-am avut timp să ne cunoaştem bine, dar în mod sigur ciobanii ăia nu au mai văzut femei pe tocuri şi cu poşete defilând printre oi!
 

Urmărește-ne pe Google News