Libertatea: Când faceţi anul, tu şi Cătălin? Şi cum veţi sărbă­tori?

Ilinca Vandici: Peste puţin timp sărbătorim un an de când ne-am cunoscut, însă nu am gândit vreo petrecere pentru a marca acest eveniment. În general, încerc să mă bucur de fiecare clipă pe care mi-o oferă viaţa, fără a plănui lucruri. Trăiesc prezentul şi încerc să mi-l fac atât de frumos pe cât se poate.

V-aţi mutat împreună sau e un plan în derulare?

Amândoi avem un program extrem de încărcat, aşa că nici nu am acordat atenţie acestui detaliu, nu am plănuit nimic, lăsăm lucrurile să vină de la sine.

Ţi-a dat inelul de logodnă?

Dacă eu nu mă grăbesc, de ce mă grăbiţi voi? (râde)

Care a fost cea mai frumoasă declaraţie pe care ţi-a fă­cut-o?

Cred că respectul, fidelitatea şi încrederea cântăresc mai mult decât orice cuvânt pompos, când vine vorba despre iubire.

Ai avut reţineri la început, pentru că e… tot fotbalist?

Nu am nici o reţinere cu privire la viaţă, în general, sunt un om matur, care ştie ce vrea. Nu contează ce meserie are persoana care îţi oferă ceea ce ai nevoie. Suntem oameni, mai presus de cariera pe care alegem să o urmăm, iar mie îmi place să vorbesc cu şi despre oameni, nu despre ceea ce fac ei în viaţa profesională.

Împlineşti 30 de ani în iunie. Pe lista ta de lucruri de făcut până la 30 de ani, ce bifezi şi ce reportezi?

Am realizat cam tot ce-mi propusesem – chestiuni ce depind cu precădere de mine, bineînţeles. Sunt mul­ţumită de tot ce am reuşit şi de nivelul la care am ajuns. De vreo doi ani, m-am îndreptat spre dezvoltarea mea personală şi încă nu am încheiat procesul, însă, privind în urmă, realizez că am făcut o treabă excelentă. Sunt mândră de lucrurile pe care le-am învăţat, de informaţiile pe care le-am acumulat, de oamenii pe care i-am adunat în jurul meu, de evoluţia mea spirituală.

Ne-ai mărturisit, în urmă cu puţin timp, că vrei o familie şi doi copii. Că, deocamdată, nu faci pasul ăsta, dar visezi la el. A intervenit vreo schimbare?

Fiecare îşi găseşte împlinirea în lucrurile pe care le consideră importante. Familia reprezintă un punct esenţial al existenţei mele. Nu mă grăbesc, ba dimpotrivă, cred că toate vin natural, atunci când trebuie. Încă sunt prinsă în lumea televiziunii, încă am lucruri de spus şi de făcut, aşa că le iau pas cu pas. Când voi simţi că e momentul, vă voi spune, cu siguranţă.

Cum te înţelegi cu părinţii lui Cătălin?

Eu sunt un om pe care nu ai cum să nu-l îndrăgeşti după ce l-ai cunoscut, nu ai cum să nu te înţelegi cu mine sau să nu mă placi, pentru că sunt sinceră, naturală şi ha­­ioa­­să. Mă înţeleg extrem de bine cu toţi oamenii care sunt în jurul meu.

Cătălin e mai mic decât tine cu 8 ani. Se simte această diferenţă, are momente în care mai copilăreşte?

Vârsta e o chestiune atât de relativă! Nu mă interesează, nici măcar puţin vârsta, dacă omul respectiv este pe ace­eaşi lungime de undă, are a­celeaşi dorinţe, vede viaţa în acelaşi sens şi oferă lucruri care contează. Consider că eu însămi sunt încă un copil şi aş vrea să păstrez părticica asta din mine toată viaţa, pentru că asta îmi menţine puritatea şi bunătatea.

Anul trecut, ne spuneai: “Îmi doresc lângă mine un om cerebral, inteligent, puternic, matur, cu principii bine conturate”. Are Cătălin aceste calităţi?

Cu siguranţă!

Pe plan profesional ce planuri ai?

Ştiu că sună poate prea bombastic, însă cea mai mare dorinţă este să acumulez cât mai multe cunoştinţe şi experienţe, ca pe urmă să pot ajuta oamenii cu învăţăturile mele.

Altceva decât televiziune ce te-ai vedea făcând?

Seminarii de dezvoltare personală, de meditaţie şi de sănătate.

Ilinca şi Cătălin formează un cuplu de aproape un an

 

 
 

Urmărește-ne pe Google News