ComenteazăUn film luminos văzut până acum în Competiția de la Cannes vine de la un cineast cu greutate, Nanni Moretti. „Il sol dellavvenire”/ „A Brighter Tomorrow” (singura comedie din Competiție) mi-a adus aminte de ce iubim cinemaul, deși criticii străini care dau cotații în Screen Daily l-au primit glacial, cu excepția venerabilului Michel Ciment de la „Positif”.
Oameni dintr-o țară comunistă ajunși în Vest
Moretti interpretează un regizor care toarnă un film despre un circ maghiar venit în Italia în timpul Revoluției maghiare din 1956. Regizorul nu e într-o situație fericită: bani să termine filmul n-are, soția (Margherita Buy), care îi e și producător, se pregătește să-l lase, fiica (Valentina Romani) s-a îndrăgostit de un bărbat mult mai în vârstă (Jerzy Stuhr), iar bula în care a trăit toată viața stă să se spargă.
Pe măsură ce înaintează cu filmările, interpreții a doi jurnaliști comuniști (un el și o ea), care s-au îndrăgostit pe platou, încearcă să-l facă pe regizor să înțeleagă că filmul e despre iubire, nu politică.
Sunt și doi tipografi comuniști (un el și un el) care se iubesc în filmul din film, iar iubirea trece până la urmă pe primul plan în ambele rame, dar e vorba mai ales de iubirea pentru cinema.
Schema filmului în film nu e o noutate și nu puțini i-au reproșat lui Moretti că a copiat din „8 ½” al lui Fellini, dar „Il sol dellavvenire” are o vervă incontestabilă și o poftă de a striga în gura mare că cinemaul n-a murit.
Inclusiv pofta de a cânta fals în momente nepotrivite, cum o face literalmente Moretti în intermezzo-uri muzical-coregrafice pe care le asimilezi ușor dacă nu le cauți vreun sens.
Ironie la adresa Netflix
Pentru Moretti e vorba de a cita, nu de a copia, așa cum face și când nevroticul regizor îl sună pe arhitectul Renzo Piano să-i ceară părerea despre violența primului film pe care soția îl produce pentru alt regizor. Woody Allen făcuse aceeași schemă în „Annie Hall”, când personajul jucat de el îi cerea părerea lui Marshall McLuhan. Regizorul lui Moretti îl sună și pe Martin Scorsese, dar acesta nu răspunde.
Un e-mail către Scorsese
Am participat la un interviu acordat de Moretti mai multor jurnaliști străini și l-am întrebat dacă l-a solicitat pe Scorsese să apară în film, la fel ca Renzo Piano, iar acesta l-a refuzat. Moretti a spus, pentru Libertatea, că i-a scris, într-adevăr, un e-mail lui Scorsese, dar că nu știe dacă adresa pe care o avea era bună, pentru că Scorsese nu i-a răspuns, așa că în film a introdus varianta în care eroul îl sună pe Scorsese și intră căsuța vocală.
Dacă a apucat să-ți placă „A Brighter Tomorrow” până aici, ți se va părea amuzantă și întâlnirea cu reprezentații Netflix, care repetă ca papagalii că emit în 190 de țări și că filmul personajului lui Moretti nu doar că nu-și expune povestea în două minute, dar îi mai și lipsește un „what the f… moment”. Moretti a explicat la conferința de presă că are o problemă cu toate platformele de streaming, nu doar cu Netflix.
Cunoscut pentru simpatiile de stânga, Moretti își pune personajele să se rupă de Rusia.
La parada finală nu participă doar actorii din cele două rame ale filmului, ci și cei din filmele precedente ale lui Moretti, printre tablouri cu Engels și drapeluri roșii.
Altfel spus, Moretti crede până la capăt în utopia cinemaului. Scris în pandemie, filmul a fost lansat în Italia înainte de Cannes (cu dispensă, altfel toate filmele vin la Cannes în premieră mondială). Iar în Italia e un mare succes de box office. Abia aștept să ajungă în România, unde va fi adus de Independența Film.