Comentează„Azi, de zi sfântă, pentru că pe taică-meu îl chema Petre, fără să vreau, inevitabil tot auzind asta și văzând scris, m-am gândit la el. Petrică.
Pff pentru tot ce ne-a făcut, bătăile pe care i le aplica lu mama și mie, batjocura mea, faptul că a vândut casa când a murit mama și ne-a lăsat orfani și minori și fără casă pe mine și fratele meu, el având doar 4 ani atunci și m-am trezit cu el de mână la București la mătușa mea etc. muuulte.
Pentru toate astea ani de zile l-am urât, detestat pe el, pe tot ce ținea de el, de unde era el, numele lui. Never ever nu am vorbit măcar cu un vreun bărbat numit Petre, nu-i puteam pronunța numele de atâta durere și frustrare adunată.
Chiar am aflat pe Facebook că am un frate un pic mai mare decât mine din partea lui pe care îl cheamă la fel și am refuzat să comunic cu el, nu l-am văzut niciodată, din aceste cauze care nu țin de el, de fapt.
Ca-n filme… surprize, surprize… Dar odată cu faptul că am făcut terapie, că m-am maturizat, că am lucrat cu mine ani de zile, că acum ca și psiholog văd și traumele din spatele lui care l-au făcut să fie așa etc… Pot spune cu mâna pe inimă că e primul an în care simt că l-am iertat definitiv”, a scris Oana Lis pe contul ei personal de Facebook.