Libertatea: Ai fost desemnată “cea mai populară actriţă” în 1987, după rolul din “Liceenii”. Cum ai făcut faţă celebrităţii?
Oana Sîrbu: Era ceva nou, inedit pentru mine. A fost uluitor, mai cu seamă că jucasem alături de actori profesionişti, pe care-i ştiam de la TV sau de pe marele ecran. Clasamentul a fost unul real şi am fost bucuroasă să constat că titlul mi-a fost acordat înaintea unor actriţe profesioniste, precum Irina Petrescu.
Te-a schimbat succesul?
Nu cred că m-a schimbat… Am continuat să fiu multă vreme fata părinţilor mei, o elevă bună, o colegă bună de turneu, un om normal. Nu m-am împăcat niciodată prea bine cu notorietatea.
Te-ai căsătorit foarte tânără cu Virgil Popescu. Ce te-a atras la el?
Da, la 21 de ani. Ne-am cunoscut la Teatrul “Constantin Tănase”, unde eu eram solistă la începuturi şi el era basist şi şef de orchestră. M-au a- tras personalitatea lui şi pasiunea pentru muzică. Comunicam mult, pe teme muzicale.
De ce v-aţi despărţit? Diferenţa de vârstă dintre voi a contat când ai decis să divorţezi?
S-a-ntâmplat demult. Uneori, oamenii constată că nu sunt făcuţi unul pentru celălalt.
Au existat persoane care au spus că te-ai măritat cu Virgil Popescu deoarece îţi compunea piesele şi astfel nu mai erai nevoită să le plăteşti…
Mi se pare complet deplasat. Eu am colaborat ani de-a rândul şi cu mulţi alţi compozitori şi nu am plătit piesele. Nici nu s-a pus problema!
În ce relaţie mai eşti cu Virgil?
Cei care ne cunosc ştiu că noi colaborăm de multă vreme. Acum doi ani am scos împreună un album cu orientare jazz-bossanova, “Un altfel de portret”. Este cea mai frumoasă carte de vizită muzicală din toată colaborarea noastră de până acum! Şi colaborăm de 27 de ani!
Ce-ţi place mai mult, actoria sau muzica?
Jocul în filme a fost o întâmplare şi o provocare, în acelaşi timp. Pasiunea cea mare e muzica.
Te-ar tenta o carieră în televiziune?
Nu, am încercat, dar nu mi se potriveşte meseria de moderator. Dacă un interlocutor nu mă inspiră, n-am comunicare cu el şi asta se simte. Mie îmi place să fiu artistă.
În ce relaţie ai rămas cu Ştefan Bănică jr, partenerul tău din “Liceenii”?
Suntem prieteni, ţinem foarte mult unul la celălalt. Până să fim familişti, ne întâlneam de Sărbători şi petreceam împreună cu prietenii noştri. Ştefan înseamnă mult pentru mine!
Succesul ţi-a adus mai mulţi admiratori?
Am avut şi am mulţi admiratori, cereri în căsătorie… Am cutii cu mii de scrisori, triate pe zone geografice! De felul meu însă, sunt o persoană destul de timidă şi introvertită. De aceea, uneori par necomunicativă şi distantă. Trebuie să ai răbdare, dacă vrei să mă cunoşti cu adevărat.
Cum eşti ca mamă?
Se petrec experienţe unice, în ultimii ani, cu mine. Trăiesc o lume a copilăriei, a jocului, a râsului, n-am cum să fiu tristă, apatică, n-am timp să mă îmbolnăvesc, nu trebuie să iau energizante. Am cel mai scump copil din lume, căruia nu-i lipsesc drăgălăşenia, cuminţenia, maturitatea, ingeniozitatea, curiozitatea. Iar mie-mi place să fiu alături de el aproape în orice minut.
Ai o relaţie de durată cu Robert Turcescu. De ce nu aţi oficializat- o? Te temi de un astfel de angajament?
Astea sunt chestiuni de decizie personală. Nu e vorba de temeri, ci de felul în care te simţi bine.
foto: Radu Chindris/ Viva!

Urmărește-ne pe Google News