Comentează„Complet necunoscuți” este un lungmetraj independent, o comedie în care joacă Anca Dumitra, Alex Conovaru, Ada Galeș, Adrian Ștefan, Gabriel Răuță, Andreea Grămoșteanu, Leonid Doni și Catia M. Tănase.
A costat 400.000 de euro, spune Octavian Strunilă, și s-a muncit șase luni la el.
Libertatea: De unde a pornit ideea realizării filmului „Complet necunoscuți”, care a fost primul gând?
Octavian Strunilă: Inițial, am avut ideea să fac un spectacol de teatru după acest text, dar a venit pandemia peste noi și ne-a blocat. Fiind în căutarea drepturilor de autor asupra textului, mi-a venit ideea unei reecranizări! Am zis că dacă s-a făcut în 20 de țări, de ce nu și la noi? Și astăzi, la mai puțin timp de un an de la idee, avem un film.
„A fost o emoție zilnică testarea actorilor”
Libertatea: Cât de grea a fost realizarea filmului în pandemie?
Octavian Strunilă: A fost o emoție zilnică testarea actorilor. Pentru oamenii care nu știu, o să le spun eu, acum, că o zi de filmare costă zeci de mii de euro și orice amânare înseamnă pierdere de bani și implicit pierderea proiectului. Dacă un singur actor ieșea pozitiv la testul zilnic de la intrarea în platou, totul ar fi fost pierdut.
– Ce probleme ați întâmpinat pe parcursul filmărilor?
– Nu au fost probleme uriașe. Am avut doar senzația că cei 100 de oameni de pe platou vor muri de râs odată cu actorii. Au fost scene la care echipa abia se abținea să nu râdă! Subiectul este unul copios și asta a fost până la urmă marea provocare: să păstrăm umorul inteligent, să nu picăm în glume ușoare și de prost gust.
– Testare zilnică înseamnă… cam câte teste făcute de echipă pe perioada filmărilor? Și cât au durat aceste filmări?
– Preproducția, producția și postproducția au durat în total vreo 6 luni. În toată această perioadă, cred că am cumpărat în jur de 500 de teste. Doar actorii erau testați zilnic, ei erau cei care interacționau fără mască. Echipa era testată periodic.
– Vorbim despre un lungmetraj independent, un proiect ambițios. Costurile au fost ridicate?
– Da. Bugetul acestui film se ridică deja la peste 400.000 de euro. Aporturi proprii și bani din publicitate. Nimic nu a fost de la stat.
Este, da, un film privat și eu, în calitate de producător, mă mândresc că am reușit să conduc această formulă de calcul și să implic atâția oameni în acest proiect.
– De ce ar trebui publicul să vadă acest film? Ce le promiți spectatorilor?
– Se va râde foarte mult! Este unul dintre filmele cu umor inteligent și pe asta ne bazăm. Pe un public smart, care vine la cinema să râdă inteligent, dar să și plece acasă cu experiența unei proiecții care se încadrează la CINEMA bine făcut!
– Până acum, mulți îl cunoșteau pe actorul Octavian Strunilă, dar acum fac cunoștință cu regizorul Octavian Strunilă. Cum a pornit această nouă direcție în carieră?
– Sunt deja vreo 10 ani de când cochetez cu această meserie. De mai bine de 7 ani merg prin țară cu spectacole de teatru regizate de mine. Avem deja peste 600 de reprezentații, iar pasiunea pentru cinema e mai veche. Eu am făcut un master la regie film în 2008. Am semnat scenariile unor seriale TV și am filmat o groază de scurtmetraje.
„N-aș mai face ce am făcut în trecut”
– Cât de mult v-au ajutat rolurile în telenovelele româneșți în viața profesională?
– La acea vreme eram un copil. Un puști care s-a trezit dintr-un oraș din nordul Moldovei direct pe platourile de filmare, alături de actori giganți precum Iurie Darie sau Sebastian Papaiani. Pentru mine, la vremea respectivă, era ceva senzațional. Câștigam o grămadă de bani, dădeam autografe pe stradă și băteam toate restaurantele din București! Trăiam în boemia actorilor de altădată.
– Ce planuri aveți?
– Am planuri mari. Vreau să readuc în actualitate filmul de public bine făcut! Cu un cast trăsnet și cu o echipă de profesioniști pe măsură. În orice țară există filme pentru festivaluri (care sunt suportul evoluției acestei arte), filme de categorie A (filme bune, dar pentru public) și apoi filmele B și filmele puerile executate de amatori.
Toate au rolul lor în această industrie, dar nu toate se încadrează la CINEMA. Ei bine, eu vreau să fac CINEMA! Am de gând chiar să mă aplec și asupra unor filme cu scop festivalier, dar în mare măsură vreau să readuc publicul larg în sălile de cinema.