ComenteazăPavel Bartoș, 47 de ani, este unul dintre românii cu lipici la public. Ardeleanul originar din Miercurea Ciuc este actor de teatru, film și televiziune, prezentator la „Vocea României” și „Românii au talent”.
Pavel a fost invitatul ultimei ediții a anului a podcast-ului „Da Bravo!”, acolo unde a fost invitatul colegului de trust, Mihai Bobonete. Bartoș a plecat cu mai multe cadouri de la emisiune, reacționând entuziasmat la un moment dat: „Moș Crăciun există!”. A primit un ceas din partea unuia dintre sponsorii podcast-ului, ocazie cu care amuzantul actor a dezvăluit: „De fiecare dată când încep un proiect nou, îmi cumpăr un ceas nou. Fie că e de 3 lei, fie că e de 800 de euro, cel mai scump pe care mi l-am cumpărat vreodată. «Să fie într-un ceas bun!», țin această vorbă”.
„Bicicleta aia roșie a fost a 8-a minune a lumii”
Un alt cadou, care l-a impresionat enorm pe Pavel Bartoș a fost o bicicletă Pegas, albastră, restaurată, asemănătoare cu cea pe care actorul a avut-o în copilărie vreme de nici 24 de ore! Darul de Crăciun l-a emoționat la cote înalte. A luat bicicleta, a cuprins-o cu vederea, i-a mângâiat șeaua: „Maaamăă, Maaamăă”. Povestea?
„Am avut bicicletă Pegas, o singură zi! Eram atât de entuziast, era a 8-a minunea a lumii pentru mine. Părinții mi-au luat-o la 14 ani, târziu. M-am plimbat cu ea prin tot orașul, voiam să mă fălesc cu ea. Mă lăsasem de hochei și mă apucasem de fotbal, la Rapid Miercurea Ciuc. Și am lăsat-o în față, la vârsta aia crezi că toți oamenii sunt buni. După antrenament, când am ieșit afară, bicicleta mea roșie nu mai era! Era Ferrari-ul vieții mele. Nu pot descrie senzația pe care am avut-o când am văzut că mi-au furat-o. Mi-am reproșat mult, mă gândeam câte sacrificii au făcut părinții mei să mi-o cumpere. Era cât un salariu!”, a relatat actorul.
„Ceaușescu, PCR / Fuge după iepure”
Cu tatăl zidar, mama lucrând în confecții, Pavel Bartoș are amintiri și de la Revoluția din 1989, dar și înainte de acel moment istoric. „Mergeam la «Cântarea României» ca să am tabără gratuită la Năvodari, ai mei nu-și permiteau altfel. Recitam foarte bine «Scrisoarea III» a lui Eminescu. Era să o pățesc odată. Cântau ăia «Ceaușescu, PCR…», iar eu am continuat «Fuge după iepure!». M-a luat unul pe sus”, a rememorat actorul.
Umplut de sânge, din greșeală, luat la rost de mamă
Pe 22 decembrie 1989, trebuia să meargă la un film la cinema, când a ajuns Revoluția și la Miercurea Ciuc. „Era un platou la «Casa Sindicatelor». Auzisem de cu seara la Europa Liberă. Mă duc spre cinematograf. Vine un Trabant, claxona pe platoul ăla, cu steaguri tricolore, «Nu mai e, nu mai e…», s-a deschis o horă. În zece minute s-a umplut tot platoul, au intrat în Prefectură, s-au spart geamurile. Am văzut că aruncau cu tot felul de lucruri pe geam. Au aruncat o carte uriașă cu Ceaușescu și familia lui. Eram uimit de calitatea hârtiei, m-am aplecat să deschid, s-o iau să văd mai bine. Unul mi-a dat cu un steag în gură, din greșeală. Mi-a țâșnit sângele, eram speriat că mi-a spart dinții sau nasul. De sperietură, în loc să mă duc la spital, mi-am pus o batistă și m-am dus acasă. Mama a început să mă ia la bătută, «vezi, teroriștii…». Când m-am dus la Facultate și toți își căutau cămine, am fost întrebat: «Tu n-ai certificat de revoluționar? Nu ți s-a întâmplat nimic?». Le-am povestit faza cu steagul în nas. Mi-au zis că dacă mergeam atunci la spital, îmi dădeau certificat… Așa am ratat să fiu revoluționar”, a comentat Pavel Bartoș.