În regia lui Galder Gaztelu-Urrutia, “El hoyo” (“Platforma”) e un lungmetraj spaniol de groază, care-și propune să studieze comportamentul social în spatele gratiilor, într-o închisoare SF construită pe verticală.
Câte doi prizonieri sunt repartizați pe fiecare nivel al unei temnițe ce coboară kilometri întregi sub pământ, iar în miezul construcției avem un hău gigantic. Prin acest abis coboară zilnic o platformă plină cu mâncare apetisantă, gătită de cei mai pricepuți bucătari, care poposește două minute la fiecare etaj. Atât timp au la dispoziție prizonierii să se înfrupte, iar păstrarea unor porții pentru mai târziu e strict interzisă.
Dacă fiecare și-ar aloca porția cuvenită, mâncarea ar ajunge tuturor. Totuși, proaspăt încarceratul Goreng (Ivan Massagué) descoperă că lumea nu-i tocmai corectă.
Fiind primii serviți, cei de la etajele superioare dau năvală în platouri și devorează tot ce le iese-n cale, fără să le pese de cantitatea rămasă celor de dedesubt. Unii chiar scuipă peste mâncare la final, ca să-și dovedească superioritatea față de păturile de jos, să sublinieze faptul că lor le rămân doar resturi dezgustătoare.
Societatea, o grădină zoologică
Goreng speră să înțeleagă mecanismul închisorii cu ajutorul lui Trimagasi (Zorion Eguileor), bătrânul său coleg de celulă, dar informațiile nu-l vor încânta.
Prizonierii sunt mutați lunar pe un alt nivel, aleatoriu. Dacă ai ghinionul să fii repartizat la etajele inferioare, platforma va ajunge la tine mereu goală. În schimb, dacă nimerești la un etaj bun, ai face bine să te-ndopi zi de zi, pentru că nu știi ce urmează luna viitoare.
Înnebuniți de foame, pușcăriașii de jos recurg la canibalism. Dacă pe platformă nu găsesc nici măcar oase, nu le rămâne decât să-și mănânce colegii. Și uite așa degenerează totul, din simplul motiv că cei de sus nu se limitează la porțiile cuvenite.
Întinzi un deget, rămâi fără mână
Te avertizez că “Platforma” e un film greu de urmărit. E dur, sângeros, nicidecum o peliculă pentru toate gusturile. Vei vedea oameni mâncând alți oameni. Dacă nu stai bine cu stomacul, fie urmărești filmul printre degete, fie îl ocolești cu totul.
Totuși, brutalitatea nu e gratuită, ci absolut necesară pentru transmiterea mesajului. Ni se spune că, în vremuri dificile, oamenii nu se mai gândesc decât la ei înșiși. Dacă li se întinde un deget, apucă toată mâna. Dacă nu li se întinde nimic, se descurcă ei cumva și găsesc o altă mână de care să se-agațe cu îndârjire.
Difuzat în premieră toamna trecută, la Festivalul Internațional de Film din Toronto, “Platforma” e surprinzător de relevant pentru vremurile actuale, în contextul crizei globale de hârtie igienică și de făină.
Dacă fiecare client ar cumpăra atâtea produse câte anticipează că va folosi în perioada următoare, poate că nu am mai avea rafturi goale în hipermarketuri. Dacă fiecare ar achiziționa două baxuri de hârtie igienică în loc să-și umple coșul cu douăzeci, poate că ar avea și alții cu ce să se șteargă.
Panna Cotta este mesajul
Dacă societatea de azi pare irecuperabilă, scenariștii ne sfătuiesc măcar să-i educăm altfel pe copii. Sătul de toată sălbăticia, Goreng se cațără pe platformă și e hotărât să coboare până la ultimul nivel. Renunță la etajul lui bine poziționat, unde platforma încă livrează mâncare, pentru a se asigura că și cei de sub el prânzesc suficient.
Goreng va păzi cu prețul vieții o porție de Panna Cotta, asigurându-se că aceasta va ajunge înapoi sus complet neatinsă. Această Panna Cotta va fi un mesaj destinat administrației închisorii, liderilor de la nivelul 0, care ar trebui să înțeleagă că experimentul a dat roade și că deținuții au învățat ceva.
Problema e că, după ore întregi de coborâre, Goreng găsește un copil în subsolul temniței. Să-i ofere micuțului acea porție de Panna Cotta sau să-l lase să moară de foame pentru binele majorității, de dragul mesajului? Cât de nobil ar mai fi mesajul, atunci…?
O nouă generație a speranței
Bine jucat, excelent scris și superb regizat, “Platforma” e un film căruia merită să-i dedici o oră și jumătate. Repet: doar dacă ai stomacul rezistent! Trecând peste momentele oripilante de canibalism, rămâi cu un horror-thriller pe cât de sumbru, pe atât de grăitor.
În final, mesajul e optimist: există speranță pentru generația viitoare! Dacă educăm copiii într-un spirit sănătos, prin puterea exemplului, mizând pe valori precum altruism, cumpătare sau recunoștință, societatea de mâine ar arăta mult mai bine.
“Platforma” (“El hoyo”) e un film original marca Netflix, deci îl găsești online oricând.
Nota: 9/10.