ComenteazăLibertatea: Mimi Brănescu a dezvăluit că ideea serialului ţi-a aparţinut… Cum aşa?
Leonid Doni: Ideea mi-a venit când am văzut un proiect de televiziune rusesc, care surprindea viaţa la ţară. L-am tradus şi i l-am arătat lui Dragoş Buliga (regizorul serialului “Las Fierbinţi” – n.r). I-a plăcut. Noi ne ştiam cu Mihai Bobonete şi Costi Diţă de la “Vine Poliţia” şi am zis să dăm drumul la treabă. Am filmat un episod-pilot în Giurgeni, acasă la Bobonete. Ulterior, l-am contactat şi pe Mimi Brănescu, pe care îl ştiu din studenţie. Până la urmă, asta a fost şansa noastră, că l-am cooptat pe Mimi. Cu ajutorul lui, care a creionat personaje precum Aspirina sau Celentano, am ajuns la sezonul 9. Este important să ai texte frumoase şi bune.
«Mimi Brănescu scrie singur scenariile»
Ce a rămas din ideea iniţială şi ce s-a schimbat?
Pot spune că totul s-a schimbat. Din ideea iniţială a rămas doar acţiunea care se petrece la ţară.
Te încearcă mândria când vezi că de la ideea ta s-a ajuns la cel mai de succes serial românesc din toate timpurile?
Mă încearcă, dar totul se datorează întregii echipe. Meritul se împarte în mod egal între scenarist, regizor, actori, electricieni, producţie, recuzită, locaţie, scenografi etc.
Rolul tău a rămas cum ţi l-ai imaginat sau a suferit transformări?
Rolul meu mi-a fost clar de la început. Exista şi varianta unei alte tipologii de poliţist, dar cea a poliţistului naiv a fost mult mai ofertantă atât pentru mine, cât şi pentru Mimi.
Ai avut vreo contribuţie la scenariu, ai venit cu vreo idee care i-a plăcut lui Mimi Brănescu?
Mimi Brănescu scrie singur scenariile. Dacă am avut o idee pentru Robi, el a adaptat-o, pentru a scoate şi mai mult în evidenţă personajul.
«Am trecut prin perioada studenţiei cu franzelă şi parizer»
Se împlinesc 20 de ani de când ai venit la Bucureşti. Ce-ţi aminteşti din perioada aceea? Mi-a fost destul de greu să mă adaptez. Am terminat liceul de muzică în Bucureşti, am stat la căminul Dinu Lipatti. Am venit la 14 ani şi am vie şi în prezent o imagine de atunci, de la cantină: nici acum nu pot mânca ghiveci de legume! Cu siguranţă, toţi am trecut prin perioada studenţiei cu franzelă şi parizer… După 4 ani de liceu, mi-am dat seama că muzica nu e pentru mine – spre deosebire de sora mea, care a terminat Conservatorul, secţia pian! Şi aşa am ajuns să dau la Actorie, mi-am dat seama că mi-ar plăcea.
Român de nouă ani, părinte de câteva luni
Între timp, ai devenit cetăţean român?
Da, în 1997.
Ai devenit tată de gemeni, recent. Ţi-e mai greu acum să stai departe de casă, când ai filmări?
Da, am devenit tată în urmă cu câteva luni. Am doi băieţei sănătoşi, voioşi şi foarte activi. Asta se poate observa din cearcănele care nu-mi lipsesc de pe chip (râde). În ce priveşte filmările, da, este destul de dificil, având în vedere vârsta celor mici. Am mare noroc cu soţia mea, care mă ajută enorm.